Ai carte, ai party

Recent, cu ocazia inaugurării Bibliotecii Centrale Universitare, Elena Udrea a făcut un duşuleţ de mulţime tînără, studenţească, la sediul PDL din Aleea Modrogan. A oferit 80 de abonamente la BCU unor studenţi care s-au făcut utili întrebînd-o care este scriitorul ei preferat. „A fost o modă acum 10 ani, toată lumea citea García Márquez, dar n-aş putea să spun că l-am iubit la fel de mult ca pe Camil Petrescu, la vremea cînd am descoperit opera lui.“ Trendsetter-ul cărţilor de fiţe Elena Udrea a mai adăugat că este încurajator să vadă tineri cărora le place să citească: „E un semnal că putem să fim antimanelizare, antitabloidizare“. Dar cine spune că doar piţipoancele politice citesc cărţi? Am vorbit noi cu unele normale, vedete incontestabile ale genului, şi am aflat că lumea bună nu citeşte doar tabloide. Ci şi literatură simplă, respectiv literatură tabloidă. 

Adelina Pestriţu, de pildă, ni s-a confesat, cu entuziasmul tipic vîrstei: „Ultima carte citită este Nişte răspunsuri a Mihaelei Rădulescu. Este idolul meu“. Aceeaşi carte a fost lecturată recent şi de Laurette, care acum îşi omoară timpul liber cu un roman de dragoste în limba italiană, intitulat sugestiv Una storia d’amore. Din păcate, Mihaela Rădulescu nu a răspuns şi la întrebarea clasică, cît de lung e PIN-ul lui Elan, astfel încît cititoarele din showbiz trebuie să se concentreze pe chestii mai educative, cum ar fi Cum să devii bogat a lui Donald Trump. 

Simona Sensual, spre exemplu, a citit-o recent, imediat după a cincizecea lectură a hitului cultural numit The Secret, a Rhondei Byrne: „Este cartea mea preferată, o tot reiau şi nu mă mai satur de ea“. Exact ca-n cazul lui Maharu, cu singura diferenţă că Secretul nu se laudă în tabloide că Simona a tras de el.

În cazul în care vă întrebaţi ce citeşte Sânziana Buruiană între un implant cu acid hialuronic şi unul cu silicon, vă lămurim noi: Noaptea de Sînziene. „Îmi plac cărţile cu mistere“, ne-a mărturisit ea. Poate n-o să vă vină să credeţi, dar Ana Ma­ria Prodan citeşte şi ea: Numele trandafirului, de Umberto Eco, o consider cartea cărţilor. Este o combinaţie de genuri variate: teorie literară, studiu medieval, mister, exogeneză biblică. Eu am terminat filologie-istorie, aşa că citesc mult“. Normal, cineva trebuie să le spună şi fotbaliştilor despre ce-i vorba în Idiotul. 

Pentru că, în general, dă bine să spui că preferi cartea şi nu filmul, Andreea Mantea şi-a suflecat mînecile pînă la silicoane şi s-a pus pe citit: Fără ideal a lui Sienkiewicz, adică varianta scrisă a telenovelei Aniela. Un autor la modă în ultima vreme şi-a făcut loc pe raftul bibliotecii Ginuţei Pistol: Pascal Bruckner – Luna amară. „Superbă şi tris­tă!“, a ţinut să puncteze decisiv, la finalul scurtei noastre convorbiri. Într-adevăr, tristă. Cică e vorba despre un cuplu nefericit, care confundă dragostea cu se­xul. Ceea ce nu li se-ntîmplă nici­odată fetelor deştepte, care confundă dragostea cu banii.