Dacă n-ar fi existat UDMR, András István Demeter ar fi cerut neapărat ca acesta să se înfiinţeze, pentru că fără UDMR ar fi fost şi azi un biet actor carierist în căutarea afirmării în afara scenei. Dar cum UDMR există, tot aşa şi domnul Demeter şi-a găsit un loc călduţ la sânul Societăţii Române de Radiodifuziune, de unde se adapă bugetar, cu respectarea tuturor normativelor în vigoare.
Au mai scris colegii noştri despre licitaţiile care, practic, dublează activităţi şi servicii pe care SRR şi le-ar putea oferi singură. S-a mai scris în general despre achiziţiile dezlânate şi costisitoare ale SRR, dar răspunsul este că societatea e pe profit, aşa că ce ne doare pe noi? Păi, nu ne doare. Dacă am fi naţionalişti ne-ar interesa că singura competenţă pentru care a fost aleasă firma de consultanţă Horvath & Partners de către domnul Demeter nu ţine de cunoaşterea industriei mas-media sau de cunoaşterea limbii române. Dar, nefiind naţionalişti, nu ne interesează. Dacă am fi absurzi, am plânge că politica SRR este decisă nu doar de PDL şi UDMR, ci mai nou şi de către UNPR, care are pretenţii editoriale şi pe partea civilă, nu doar pe ora armatei. Dar nu suntem. Şi, atunci, de ce scriem? Ca să semnalăm cuiva că, totuşi, galele din ce în ce mai dese şi mai costisitoare ale SRR ar costa mai puţin dacă s-ar folosi Sala Radio şi dacă preşedintele SRR nu s-ar gândi să fie plătit şi ca MC sau, măcar, recitator IV.
