Ăla cu nasul roșu, care pleca greu, era Ferguson

Jurnalul lui Sir Alex Ferguson (antrenor legendar)

10 mai 2013 – Adevărul e că nu e prima oară cînd mă gîndesc la demisie. Eu voiam să plec de la Manchester din 1992, dar de fiecare dată m-am luat cu treaba cîte un deceniu și am uitat.

11 mai 2013 – Nu numai eu m-am schimbat în ultimii 27 de ani, ci și fotbalul. Țin minte că în primii mei ani de antrenorat, cînd Britania era încă sub stăpînire romană, jucătorii prinși în ofsaid erau aruncați la lei.

12 mai 2013 – Îmi aduc aminte și acum prima mea zi ca antrenor la Manchester United, acum 27 de ani. Pe atunci Ryan Giggs era doar un tinerel promițător de 46 de ani.

13 mai 2013 – Ca antrenor trebuie să recunosc că idolul meu a fost mereu Emil Săndoi. Am atîtea înfrîngeri rușinoase care se datorează acestui om, încît nici nu le mai știu numărul.

14 mai 2013 – Mulți jurnaliști m-au acuzat de-a lungul anilor că aș fi dictator. E o prostie fără margini, Nicolae Ceaușescu, de exemplu, n-a rezistat în funcție decît 22 de ani și sigur n-a făcut golaverajul meu.

16 mai 2013 – Nu vreau să anticipez, dar cînd o să mor să nu-l lăsați pe Cartianu să-mi scrie necrologul. Sigur o să scrie ceva de genul „După ce a antrenat diavolii, acum a plecat să antreneze printre îngeri“.

Jurnalul lui Gigi Becali  (devorator de antrenori)

8 mai – Dragă jurnalule, nu știu cât o să mai rezist. E greu să fii președintele unui singur antrenor. E adevărat, Reghecampf e tot ce mi-aș dori în materie de tehnicieni, dar într-o relație ca a noastră intervine și rutina. Mă mai surprind uneori, noaptea, ducându-mă pe la Stoichiță ca să-i propun să vină antrenor la Steaua, doar pentru a-l concedia după câteva minute, făcându-l slugoi ordinar și adresându- i sudalme de nereprodus.

9 mai – I-aș fi propus lui Alex Ferguson să vină să antrenze în Liga I, dar nu-i de el campionatul nostru. Păi, el are pretenții la un mandat de 20-25 de ani. Nu țin echipele românești atât de mult. În intervalul ăsta se desființează cluburi, apar altele noi, dau și alea faliment. Nici măcar patronii nu rămân atâta timp la o echipă. Parcă văd că, dacă-l iau la Steaua, începe să mă critice prin presă și să mă dea afară după câteva etape, nemulțumit de prestația mea ca finanțator. Doar ca să aducă pe urmă un patron de vreme rea, pe care să-l manevreze cum vrea el și căruia să-i dea pe hârtie, la pauză, schimbările care să-i fie dictate la telefon, de la tribuna oficială.

Publicat în Cațavencii, nr. 19 (97), 2013