Cu toate că a ajuns la a treia ediție, festivalul de jazz de la Alba Iulia
mai are puțin de tras pînă să educe în ale muzicii un orășel prea puțin obișnuit cu astfel de evenimente. Sigur, lipsa unui super-public, atît calitativ, cît și cantitativ, ar putea fi pusăși pe seama faptului că, fix în timpul festivalului, a avut loc și “Noaptea muzeelor” ori că – wow! – la Alba Iulia s-a deschis primul cinematograf din mall. Pentru că, da, în Alba Iulia există un mall care, din week-end-ul trecut, nu mai e doar un imens împinge-tava, ci are și cinema. Și, ca să fiu cinstit, nici vremea n-a ținut prea tare cu ideea de concerte în aer liber. Cu toate că bere la pahar de plastic se putea lua și de pe la căruțele din jurul scenei. Dar, una peste alta, cele trei zile de cîntări au fost OK. Iar Cetatea din Alba Iulia cred că se cerea spălată cu niște muzică bună, după ultimele cîntări marca Adrian Minune ori Elena Gheorghe.
Unde cîndva a cîntat Connect-R, vineri s-a putut auzi Diana Dava Barb,
iar unde nu demult zdrăngăneau la chitări Compact, acum se auzeau Mircea Tiberian, Nadia Trohin și Cătălin Milea. În Cetatea care cu cîteva săptămîni în urmă răsuna de glasul lui Adrian Minune, în week-end a răsunat muzica Mariei Răducanu și a Ozanei Barabancea – tipă care mie mi-a plăcut nu doar la nivel de voce, ci și prin prezența scenică, plină de umor. Iar unde a dansat Elena Gheorge din buric, acum ai putut asculta Jazzapella, o trupă din șase oameni care bagă – ați ghicit – jazz pe sistem acapella. Și bagă bine.
Dar, în opinia connaisseur-ilor, cel mai bun spectacol a fost acela susținut de Lucian Ban și Mat Mineri (un tip din State). Și asta în ciuda faptului că spectacolul, așa cum mulți au fost de părere, s-ar fi pretat mai bine pentru o salăși nu în aer liber. Ceea ce n-aș putea spune despre Ștefan Bănică, ale cărui piese sună la fel de prost și indoor, și în aer liber.
Sigur, pe lîngă nepotrivirea de organizare,
suprapunerea cu alte evenimente ori faptul că n-a beneficiat de un public prea numeros, au mai existat și cîteva sincope în desfăşurarea festivalului. Iar printre ele aș putea număra înlocuirea concertului Carsten Dahl în ultma clipă, ori faptul că, la un moment dat, soldații călare din garda orașului s-au trezit să patruleze, în ritm de tobe, prin fața scenei în timp ce acolo se cînta. Totuși, una peste alta, festivalul a fost bun. Iar simplul fapt că sesiunile de jam-session, un fel de after jazz-party, ținute în Framm’s – o cîrciumioară super-drăguță din Cetate – se întindeau mult după miezul nopții e totuși o dovadă că jazz-ul are potențial chiar și la Alba Iulia. Mai ales că director artistic al festivalului e Laura Orian, tipa aia mișto pe care – sînt sigur – o țineți minte de pe vremea cînd cînta la Senzor și rupea audiențele în clipul acela, demențial la vremea lui, în care se plimba de colo-colo cu un cap de porc.
