Cînd CNSAS a descoperit că Alex Mihai Stoenescu a fost turnător la Securitate, cu cîtă gravitate se jura el că n-a făcut decît niște expertize inocente și că n-a turnat pe nimeni! Ceea ce n-a știut, în gravitatea lui, e că Securitatea l-a lăudat în dosarele ei pentru seriozitate, spirit de inițiativă și i-a păstrat turnătoriile la loc de frunte, ca exemple de abnegație. După 1989, cînd a început să facă pe istoricul, Stoenescu a lăudat Securitatea și pentru ce-a făcut, și pentru ce n-a făcut la Revoluție, de-ai fi zis că Iulian Vlad l-a dat jos pe Ceaușescu.
Făcea asta de capul lui, din nostalgie pentru rolul lui de turnător de frunte, sau la comanda foștilor securiști ajunși, unii, oameni de afaceri, alții, politicieni care voiau să-și spele trecutul? Mai curînd din ambele motive, încît să poată spune, dacă ar fi fost dat în vileag, că și-a turnat colegii de serviciu, prietenii și oameni pe care-i vedea pentru prima oară, pe stradă, că pîra din patriotism unor patrioți. Oricum, într-un top al celor mai scîrboși informatori, N.C. Munteanu l-a pus pe primul loc pe Stoenescu, cel care, la 34 de ani, i-a ajuns din urmă și i-a și întrecut pe turnătorii cu vechime. Ce nu înțeleg la acest delator stahanovist e că a tot contestat că a făcut poliție politică, pînă a ajuns la Înalta Curte de Casație, care i-a aplicat definitiv dangaua de turnător. Dacă ar fi recunoscut, ar fi rămas doar cu ștampila asta, de informator. Ceea ce e oricum o jegoșenie sinistră. Între timp și-a mai adăugat singur vreo două: de fost purtător al hainei militare, de o lașitate dovedită, și de istoric prins cu minciuna.
