Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

„Alo?! Am sunat ca să vă luăm niște bani“

Zoom „Alo?! Am sunat ca să vă luăm niște bani“

Ce faci cînd primești un apel de la un necunoscut care vrea să-ți vîndă sau să-ți ceară ceva? Cea mai probabilă reacție e să refuzi nervos și să închizi. Sau poate că nu. Dacă cel care te sună zice că ajută persoanele în vîrstă abandonate de familie și te găsește într-o dispoziție generoasă, e posibil să accepți continuarea conversației. Și aici ai căzut deja în capcană.

CDG, Civic Development Group, din New Jersey strîngea bani telefonic pentru diferite societăți de caritate, sindicate sau asociații de polițiști răniți, veterani de război, pompieri accidentați, bolnavi de cancer, dar numai aproximativ 10% ajungea la ei. Asta se întîmpla prin anii 2000, cînd americani de toate condițiile sociale erau sunați din call center-ul în care lucrau foști pușcăriași, drogați, ex-infractori, tot felul de distruși care vorbeau în numele unor organizații aparent onorabile și le ofereau niște abțibilduri de suporter al cauzei respective, în schimbul unor donații de zeci sau chiar sute de dolari. O țeapă fină, împachetată elegant, în statute onorante de gold member sau silver member. Întrebați despre procentul infim al sumei transferate în contul clientului, răspunsul cinic, neoficial, al managerilor firmei era: „Mai bine 10% din ceva decît 100% din nimic“.

În decembrie 2009, Federal Trade Commission, OPC-ul american, închide definitiv CDG. Patronii plătesc 18,8 milioane de dolari amendă și își văd în continuare de aceleași afaceri, sub un alt nume. Doi foști angajați ai CDG, indignați de pedeapsa prea blîndă, decid însă că lumea trebuie să afle adevărul despre înșelăciunea asta și trec de partea cealaltă a baricadei devenind whistleblower-i și jurnaliști de circumstanță.

Filantropia e o mare afacere. Există campanii de strîngere de fonduri pentru diverse persoane dizabilitate și instituții subfinanțate – aluzia că vorbești în numele Poliției pune presiune pe interlocutor și cei mai mulți, de frică, intimidați, cotizează. Oamenii în vîrstă, minoritățile, cei slabi de înger sînt cei mai vulnerabili în discuția cu cel care, cum se spune la colțul străzii, îi face din vorbe, citind de pe un ecran replicile scrise deja de cineva mult mai inteligent, care știe cum să speculeze mila și compasiunea pentru a obține cît mai mulți bani de la naivi. E ca o taxă de protecție, mai ales dacă te simți vizat, ca imigrant mexican sau chinez, mereu în pericol de a fi expulzat. 90% din bani sînt furați, din pensia unei bătrînici achitîndu-se facturile și notele de plată ale băieților deștepți din filantropie. Mai nou, țeparii ăștia nici nu mai au nevoie să angajeze personal (Inteligența Artificială le poate face treaba, vocalizînd niște script-uri; lista cu potențiali contribuitori se obține din baze de date vîndute pe net cu cîteva sute de dolari) și, dacă strîng bani pentru formațiuni politice, pot să spună ce vor ei – o selecțiune de minciuni bine redactate, de mare succes în obținerea acestor easy money.

Realizat amatoristic și naiv, comic chiar, în unele momente, dar autentic, Telemarketers dezvăluie ce se întîmplă dincolo de receptorul donatorului, la celălalt capăt al firului, într-o investigație cetățenească stil Michael Moore, în care, plecînd de la bucăți de filmări la mișto și interviuri necenzurate cu colegii de muncă, se ajunge în audiență la un senator. OK, fără prea mari rezultate, însă concluzia e clară: cei care acceptă ca în numele lor să se strîngă niște donații legitimizează o fraudă de mari proporții, sînt complici ai unui sistem corupt în care mita dictează. Cine vrea să știe exact cît și cum se sifonează banii strînși de la oamenii cu venituri mici și foarte mici (simpatizanți ai celor în nevoie pentru că fac parte dintre ei) să verifice înregistrările contabile ale acestor ONG-uri, unde cheltuielile administrative (de operare, dar și altele complet nejustificate, ca deplasări la business class și cazări la hoteluri de cinci stele, croaziere, bilete la meciuri, cursuri de golf, închirieri de limuzine și alte servicii ale unui turism de lux) sînt de zeci sau sute de ori mai mari decît sumele plătite celor în numele cărora au fost colectate. Poate e o informație nouă pentru tine, dar dacă te-a oprit vreodată cineva pe stradă care cerșea în numele copiilor orfani sau bolnavi și ai băgat mîna în buzunar să cotizezi, ești una dintre victime.

Telemarketer$, 2023, docuserie explicativă a uneia dintre cele mai folosite scheme de cîștigat bani din donații, creat, produs și regizat de Sam Lipman-Stern și Adam Bhala Lough, trei episoade de 53-63 de minute, difuzat de HBO Max.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    Poate tot la fel se explica si de ce au sarit ca arsi oengistii de la noi cand s-a luat in discutie proiectul ala de lege privind transparentizarea donatiilor catre ONG-uri acum cativa ani.

    Cel mai „tare” argument al unora era ca, vezi-doamne, se jeneaza omu’ daca afla vecinu’ de la doi ca el doneaza catre X sau Y. Parca-mi si inchipui discutie la scara blocului: „Ai auzit ba ce face George? Prostu’ da bani pentru copiii cu cancer. Ha ha ha, ce bulangiu”.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint