Închipuiți-vă că președintele Consiliului Județean Ismail vrea să intre în istorie cu o ctitorie care să reziste generații. Să spunem că președinte CJ Ismail este membru al PNL și nu se află în relații prea bune cu președintele CJ Tulcea, care este de la PSD. Ăla din Tulcea a făcut rost de niște bani europeni, prin ITI, ca să facă podul dintre Brăila și Tulcea, așa că n-au mai rămas bani și pentru județul Ismail. Dar președintele CJ Ismail nu se lasă. Așa că, de capul lui, se apucă să adâncească brațul Bâstroe până la 7-8 metri, astfel încât pe acolo să poată circula și nave maritime, nu doar șlepuri și nave fluviale. Sau nu Bâstroe. Să sape un canal artificial între brațul Solomonov și lacul Sasyk, pentru a pune în practică proiectul mai vechi, al lui Cuza, de a deschide un nou port românesc la Marea Neagră, la Gibran/Djibrain.
Președintele CJ Ismail ar fi anunțat proiectul în public, menționând că vrea să obțină finanțare prin POIM, costurile estimate ale întregii afaceri fiind de 300-500 de milioane de euro, incluzând aici și dragarea brațului Chilia până la adâncimea de 8 metri etc.
Dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, toate ONG-urile de mediu, care astăzi tac mâlc, ar fi găsit de urgență toate studiile de care este nevoie pentru a demonstra că fie varianta Bâstroe, fie cea a canalului artificial spre lacul Sasyk vor distruge Delta Dunării. Pentru că studiile există. Există atât studii de mediu, cât și studii care analizează oportunitatea economică a unor astfel de variante. Chiar și studii făcute de ucraineni vorbesc despre efectele negative ale adâncirii brațului Bâstroe asupra Deltei Dunării.
Așadar, bazându-se pe studii care există și în realitatea zilelor noastre, dar sunt ignorate profund, ecologiștii realității alternative ar fi reușit să oprească orice proiect al președintelui Consiliului Județean Ismail de a construi o nouă rută navigabilă pentru ieșirea Dunării la Marea Neagră. Uniunea Europeană ar fi refuzat să finanțeze acest proiect, din considerente de mediu, așa cum a refuzat să finanțeze autostrăzi care provocau infinit mai puțin deranj. Fără finanțare europeană, președintele CJ Ismail nu ar fi avut de unde obține banii, căci costurile excedă cu mult posibilitățile bugetului național.
Dar ar fi fost posibil să ajungem la acest fel de discuții?
Da, ar fi fost. Județul Ismail nu este o invenție de moment a noastră, ci a existat, inclusiv cu acest nume, ca parte a teritoriului României ori a principatului Moldovei. În ultimele 200 de ani, Ismail a aparținut principatului Moldovei și apoi României pentru două perioade ceva mai lungi de timp și una mai scurtă: 1856-1878, 1918-1940, septembrie 1941 – septembrie 1944.
Am sărbătorit în urmă cu cinci ani centenarul Marii Uniri, deși astăzi România mai are doar 80% din teritoriul la care ajunsese după Unirea din 1918.
Dacă nu ar fi fost deciziile proaste luate de politicienii noștri de-a lungul timpului, disputa din jurul brațului Bâstroe ar fi fost una internă, între două județe ale României, iar pericolul unei lovituri de stat la Chișinău nu ar fi existat. Ca să conteze, lovitura de stat ar fi trebuit dată la București.
Suntem iar, fără voia noastră, în fața unor alte decizii pe care trebuie să le ia politicienii români, decizii care ne vor afecta pentru următorii zeci de ani. „Să lăsam aceste probleme în seama diplomației!“, ne spun toți. OK, nici o problemă. De fapt, ar fi una: în seama cărei diplomații? Că România nu prea mai are una care să conteze cam de fix 105 ani.
,,Bine ca nu ne-au pus pe noi sa platim lucrarile” imi zice un vecin. Tare insa chiestia aia cu lovitura de stat la Bucuresti. ,,Da dac’ a fost data deja cu ceva timp in urma? Silentioasa ca sa nu se agite apele in scadere de la an la an” nu se lasa vecinu’, c-am ajuns sa-l cataloghez si eu conspirationist.