Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

AMEDEO ENE: „Plecarea în Suedia a fost ca o eliberare pentru mine!“

Zoom AMEDEO ENE: „Plecarea în Suedia a fost ca o eliberare pentru mine!“

Pe tipul din poză îl țineți minte de la Realitatea TV. Era știrist. Acolo l-am cunoscut și eu. Într-o zi am aflat că Amedeo Ene a plecat în Suedia. Bănuiam de ce a plecat de la Realitatea, dar ce să caute în Suedia?

Cristian Teodorescu: De la Constanța la București, tînăr știrist și moderator la Realitatea TV, iar de aici în Suedia. De ce nu direct în Suedia?

Amedeo Ene: Pentru că nu s-a putut direct! Știți de cînd visam la Suedia? Cred că aveam vreo 5-6 ani cînd am ascultat la radio Steaua fără nume a lui Mihail Sebastian, cu Beligan în rolul lui Miroiu. Entuziasmul cu care îi povestea Monei despre catalogul stelar vechi de 200 de ani, tipărit la Uppsala, și felul în care spunea numele orașului suedez m-au urmărit tot timpul după aceea, nu am știut niciodată de ce. Îmi șopteam adesea: „Uppsala…“, „Suedia…“, exact ca „surorile“ lui Cehov, „La Moscova! La Moscova!“. Numai că eu, slavă Domnului, n-am rămas în „gubernia“ mea pe viață, ca ele, ci mi-am împlinit visul – încă unul! – de a ajunge în Suedia. Însă am văzut Suedia mai întîi la Göteborg, pentru trei săptămîni, în 1996, cu doar două luni înainte de intrarea României în Uniunea Europeană, după o călătorie interminabilă, de 44 de ore cu autocarul. Suedia a fost, atunci, peste orice m-am așteptat ori am visat. Cînd am traversat podul acela enorm dintre Malmö și Copenhaga, am plîns că a trebuit să mă întorc. Acasă n-am mai făcut altceva decît să trimit aplicații pentru locuri de muncă în Suedia. Mi s-a părut că părăseam Paradisul. Iar țara asta este un paradis. Încă. Dar nimic nu e întîmplător în viață. Probabil că rostul meu era să învăț mai întîi anumite lucruri, să acumulez niște experiențe… La Constanța, de la jurnalist de radio local, am trecut la prima televiziune locală de știri din România, Constanța TV, apoi la TVR, după care la Realitatea TV, un alt vis al meu. Cînd îmi amintesc… Ani în șir, am adormit cu Realitatea, m-am trezit cu Realitatea, făcusem aproape o obsesie. Mi-am dorit mult să ajung acolo. Era încă perioada aceea cînd Realitatea dădea ora exactă în știrile din România. Am prins și eu nițel din vremurile acelea. Am reușit să vin la Stockholm abia în 2017, cînd am fost admis la universitate, la un masterat. V-am mai spus, nimic nu e întîmplător…

C.T.: Îți lipsește studioul de televiziune sau să nu te întreb?

A.E.: Întrebați-mă, de ce nu? Nu îmi lipsește deloc! Aici nici măcar nu mă uit la televizor. Dacă vreau să le vorbesc celor care mă apreciază, le povestesc experiențele mele din Suedia pe YouTube, unde public un Jurnal suedez. Plecarea în Suedia a fost ca o eliberare pentru mine! Am fost fericit să scap de Realitatea, care nu mai era deloc ce fusese, de presiunile politice, de „indicățiile“ lui Gușă și de intervențiile lui interminabile și „unghiulare“ în jurnale și în emisiuni, de o isterică de șefă, de stres, de mizeria tot mai mare din țară… Însă mi-e dor de niște oameni minunați din Realitatea, pe care îi iubesc mult și de la care am învățat multă meserie, dar care s-au risipit și ei prin alte zări profesionale.

C.T.: Cum ți-e acolo, în pandemie? Mi-ar fi plăcut să te întreb cum ți-a fost, dar încă nu e cazul.

A.E.: Pandemia, aici, nu e ce s-a spus, ce s-a scris în România, „modelul suedez“. Nici pe departe. Aici a fost fiecare pe cont propriu. Foarte multe cazuri încă de la început și tot timpul, o mulțime de oameni au murit din neglijența autorităților. Șeful agenției naționale de sănătate publică, celebrul Anders Tegnell, căruia i s-a dat mînă liberă totală de la Guvern, mi-a lăsat tot timpul senzația că dirijează un experiment național, cum și cît rezistă o populație neprotejată și lăsată de capul ei în fața unei pandemii. Nici cu vaccinarea nu sînt mai breji, e de o lentoare absolut revoltătoare! Populația generală va avea acces la vaccinuri abia din iulie, poate! N-o să credeți, dar, acum cîteva săptămîni, undeva, în centrul Suediei, toate cadrele medicale și-au luat o zi liberă după ce s-au vaccinat, ca să se refacă! Și, bineînțeles, vaccinarea celorlalți, din categoriile de risc, s-a oprit! Da, m-am temut de pandemia asta, aici, tocmai pentru că suedezii nu au avut restricții, nu au purtat mască, nu s-au ferit, n-au închis nimic, școlile au funcționat, restaurantele și cafenelele sunt full și acum… Au fîlfîit virusul ăsta de la unii la alții pînă n-au mai putut! Credeți-mă, în ciuda tuturor bîlbîielilor Guvernului și în ciuda sabotajelor tuturor ciolacilor, gâzilor și șoșoaicelor, România chiar a făcut o treabă mult mai bună decît Suedia, de cînd a început pandemia, la fel cu vaccinarea! Am venit acum două săptămîni în țară, să mă vaccinez, deși am făcut boala, anul trecut. Abia aștept și rapelul. Suedia e superbă, e minunată, dar cu pandemia și cu vaccinarea e praf.

C.T.: Te (mai) uiți la televiziunile de știri de aici?

A.E.: Tot mai rar, tot mai puțin și la tot mai puține posturi. Însă sînt tot mai dezamăgit de televiziunile de știri din România, probabil că am să renunț să mă mai uit. Nici cei care mai rămăseseră cît de cît curați nu se mai străduiesc să mascheze manipularea. Dezgustător.

C.T.: Și-acolo sînt multe posturi TV pe felia știrilor?

A.E.: Îmi vine să rîd… Există un singur post suedez de televiziune, cel public, care transmite și știri, printre altele. Însă posturi TV de știri nu există în Suedia. Niște televiziuni cu Breaking News-uri din te miri ce, cu burtiere galbene pe jumătate de ecran, la care oamenii să se uite halucinați, ore în șir, cu gurile căscate, îngroziți de prezentatori apocaliptici, ar fi de neimaginat. Lumea nici nu are timp de așa ceva.

C.T.: Ce-a zis suedezul de rînd cînd regele Suediei a bătut obrazul Guvernului că a zbîrcit-o cu imunizarea de turmă?

A.E.: Ei, ăsta e unul din lucrurile care nu-mi plac la suedezi, că nu-și asumă, că n-au curajul opiniei. Toți tac și ascultă autoritățile. Doar mîrîie ușor pe la colțuri, cînd nu le convine ceva ori ar vrea să facă altfel. Așa și cu pandemia. Toți s-au bucurat de libertate totală, însă în privat i-am auzit pe mulți că „dom’le, ar trebui totuși să mai închidem nu știu ce, școlile de ce nu se închid, dar de ce nu se poartă mască, da’ noi de ce nu facem ca ceilalți, că uite cîți au murit în Suedia…“. În public, nimeni nu cîrtește. Un an de zile, singurii care au purtat măști au fost niște asiatici, pe ici, pe colo, pentru că așa au vrut ei. Pe unii i-au și bătut niște „vikingi“ pe chestia asta, prin metrouri. Abia de curînd, de cînd le-a recomandat Guvernul să poarte măști în supermarket-uri și în transportul public, la orele de vîrf, au început și suedezii să se mai protejeze. Dar le aruncă la coș imediat ce ajung afară. Suedezul n-a zis nimic nici cînd a zis regele că „cred că am eșuat“. Păi, dacă pînă și regele o ia pe la Ploiești cu „cred că…“, în loc să dea cu pumnul în masă și să-l azvîrle pe tembel din funcție, ce să mai spună suedezul de rînd? Tace, dă din cap și merge mai departe cu recomandările.

C.T.: Dar despre străinii care se stabilesc acolo ce zice suedezul?

A.E.: Asta e o altă mîrîială pe la colțuri, care se cam încinge. De aici și ascensiunea partidului numit în presa din România extremist, Sverige Demokraterna, care militează, printre altele, împotriva acceptării refugiaților și a imigranților. Cei care au cunoscut bine vremurile de dinaintea venirii străinilor tînjesc după acea Suedie idilică de pînă în anii ’90, cînd totul era frumos și liniștit, totul funcționa pe încredere și pe cuvîntul dat și respectat, pe punctualitate și ordine. Străinii au distrus vremurile acelea de aur, își spun ei, cînd sînt între prieteni și după un pahar, două, poate. Azi, e mai multă gălăgie, uneori e și cam murdar, hoții s-au înmulțit, la fel și cerșetorii, mai ales din România, au apărut bande de arabi, de africani, criminalitatea a crescut, în unele orașe Poliția nici nu prea se mai amestecă pentru că nu mai face față. Însă în presă, în public, toată lumea evită să pună degetul pe rană, să spună lucrurilor pe nume, pentru că imediat ar apărea acuzații de discriminare, de rasism, de xenofobie. Corectitudine politică dusă la extrem. Pe de altă parte, cred că este vorba și de o anumită vanitate, despre care îmi vorbea nu un străin, ci tocmai un suedez, un prieten de-al meu de aici. Lor le place, se simt bine cînd se implică într-un fel în problemele lumii, în rezolvarea unor chestiuni care se întîmplă la distanță de Suedia, diplomația lor, abordările lor internaționale.

C.T.: Nu știu să fie vreun medic din Suedia stabilit în România. În schimb, medici de-ai noștri au ajuns și acolo. Cunoști vreunul?

A.E.: Am cunoscut unul singur, în casa prietenilor mei suedezi, l-am întîlnit doar de vreo două-trei ori. Un ginecolog. Un medic de succes, cu clientelă. Foarte agreabil, spiritual, inteligent. Face și politică pentru un partid din România.

C.T.: Nu te întreb ce partid. Ce-ți lipsește acolo de-aici?

A.E.: N-am nici un regret, nici o nostalgie. În afara celor din familia mea, pe care vreau să-i aduc aici, nu-mi lipsește nimic din România. Poate doar, uneori, nițică telemea de vacă. N-am găsit nicăieri, la Stockholm. Și, oricum, dacă mi se face dor de cineva sau de ceva din România, mă urc în avion și în două ore jumate sînt la București.

C.T.: Dacă te-ai întoarce în țară de tot, ce-ai lua/transplanta de la suedezi?

A.E.: Aș aduce „personnummer“. CNP-ul suedez. De el este legat absolut fiecare pas, tot ce înseamnă lege și bani, tot ce cumperi, tot ce faci, tot ce ai nevoie în viață. Suedezilor nu le este teamă că le sînt controlate viața și intimitatea printr-un astfel de control strict, cum au strigat unii pe la București, cînd s-a adus în discuție doar ideea de ceva similar. Dar un control strict al banilor ar aduce românilor, fără nici o îndoială, o viață mult mai bună, mai multă civilizație și mult mai puțină corupție, mai multă liniște. De-aia România nu va fi niciodată Suedia. Din păcate.

Citeşte mai multe despre:

3 comentarii

  1. #1

    Din pacate sau din fericire. Prefer situatia noastra cand multi il injura pe palestinian dar si mai multi tin cont, decat resemnarea abulica fata de elucubratiile omologului suedez. Bine .ca ii doare sincer de suferinta planetei, dar la ei acasa…ca sotul tantos si cocos pana ajunge acasa unde tace malc. Sa fie fericit dl Ene, povestirea lui e lectura superba si onesta

    • #2

      E doar o poveste, mai puțin onestă cu Multă falsitate. Și dacă nu-i plac suedezii ce-i place în Suedia? (O țară fără oameni?)

  2. #3

    Dupa 10 ani eu tocmai plec din Stockholm in Spania. Si eu si sotia avem joburi bune, casa, masina, etc. dar ne-am saturat si de tara asta “mai mult ca perfectă” 🙂

    Bafta domnului Amadeo in noul drum!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cel mai primejdios drum

    11 mai 2021

    Marele explorator care a călcat pe spinarea aligatorilor din mlaștini, dansînd pe buza prăpăstiilor cu rucsacul în spinare, înfășurat în voalul de zăpadă al miresei din Kilimanjaro, după ce a […]

  • Baroni, aruncați armele!

    11 mai 2021

    La parastasul ursului Arthur nu s-a auzit nici un bocet pesedist. Nici liberalii și nici ungurii nu s-au grăbit să-și tragă mucii la căpătîiul splendidei fiare. Toți iubitorii de natură […]

  • Vaccinații über alles

    11 mai 2021

    Bâjbâim neputincioși încă de la începutul lui 2020, în încercarea de a găsi un dușman cât de cât decent. Să fie măcar vizibil, să-l putem fotografia, filma și expune public, […]

  • De ce e mai coruptă stînga decît dreapta

    4 mai 2021

    Cine a furat mai mult: PDSR-ul lui Ion Iliescu în lungul și înverșunatul lui jaf din anii ’90 sau CDR-ul lui Constantinescu în haotica guvernare din anii 1996-1999? Cine s-a […]

  • Emasculata concepție

    4 mai 2021

    De ce se ratează complet partidele și politicienii așa-zis noi atunci când ajung la putere sau în apropierea ei? E o întrebare pe care uneori nici măcar nu vrem să […]