Andreea Paul Vass: „Am simţit cum vocea Pieţei răsună pînă în adîncul sufletului“

O săptămînă de Piaţa Universităţii. O săptămînă în care Guvernul şi PDL-ul au trecut de la ciumpalaci la dialog. Mare realizare! Vass, consiliera lui Boc, chiar este revoluţionară: Piaţa Universităţii este un Simbol cu S mare. Şi Băsescu? Contează şi cum faci, nu doar să faci.

Reporter: V-a fost frică de Pia­ţa Universităţii? De ce?

Andreea Paul Vass: Nu. Frică de de­mocraţie n-o să-mi fie niciodată. 

Rep.: Piaţa? Sînteţi consiliera prim-ministrului.

A.P.V.: Piaţa Universităţii este un Simbol cu S mare. De aceea, deşi dimensiunile şi miza manifestaţiilor nu sînt cele din anii ’90, nu mă simt bine să văd că Piaţa Universităţii, acum, strigă împotriva echipei din care fac parte. Mai ales în condiţiile în care eforturile noastre s-au tradus în patru trimestre de creştere economică consecutivă, iar salariul mediu real pe economie şi-a reluat creşterea uşoară în anul 2011. Măsurile neplăcute nu au fost îndreptate împotriva lor, ci au fost luate pentru a tempera efectele negative ale unei crize extrem de puternice, ale celei mai dificile perioade economice de după cel de-al doilea război mondial. Soluţii imediate nu există! Nimănui nu-i convine să treacă de la haiducia bugetară a dlui Tăriceanu la rigorile extreme ale unui buget de criză multianuală.

„Boc a motorizat toate canalele de dialog constructiv“

Rep.: Aţi vorbit în zilele alea cu Boc? Pe unde a stat ascuns?

A.P.V.: Da, am vorbit. Premierul nu s-a ascuns. Resping ca tendenţioase asemenea insinuări. Faptul că nu s-a dus în Piaţă nu ţine nici de frică, nici de aroganţă. Din respect pentru cetăţenii care demonstrează democratic, premierul nu a vrut să pună paie pe foc. A vrut să-i asculte în detaliu şi cu răbdare. S-a informat permanent asupra evenimentelor. A motorizat toate canalele de dialog constructiv. Nu s-a repezit. Spre deosebire de premier, Ponta a găsit de cuviinţă să se întoarcă împotriva românilor, să alerge grăbit la Strasbourg să le vorbească parlamentarilor europeni de­spre „zecile de mii“ de oameni ieşiţi în stradă împotriva „dictaturii“, sperînd să fim sancţionaţi financiar.

„Preşedintele? Contează mult însă cum o faci, nu doar ce faci“

Rep.: Ce vă revoltă?

A.P.V.: În viaţă, mârlănia şi ticăloşia. Sub orice formă.

Rep.: În carieră? În funcţie?

A.P.V.: Nici in cariera profesional-ştiinţifică şi nici în cea politică nu mă poate revolta ceva. Mă determină să-mi dublez eforturile, să le triplez, mai ales impotriva hoţiei, incompetenţei, le­nei, minciunii şi relei voinţe – or­dinea este alfabetică. Din setări, am toleranţă zero la ele.

Rep.: La preşedintele Băsescu?

A.P.V.: Dvs. aţi găsit vreun li­der politic marcant al omenirii fără atuuri şi fără vicii? Eu nu. Unele decizii mă depăşesc, dar asta probabil fiindcă jucăm în ligi diferite. Domnul preşedinte este un om politic bine intenţionat şi vizionar, dur cînd pune degetul pe rană. Eu sînt o economistă interesată de politică, adepta aplicării ferme a reformelor, dar a anunţului lor public cu mai multă delicateţe şi mai multe explicaţii. Asta e treaba Guvernului, a societăţii civile mobilizatoare, a elitelor profesionale vizionare şi a mass-mediei, cu menirea sa principală de a informa corect. Preşedintele a preluat carenţele din aceste falii sociale, optînd să poarte toată responsabilitatea. Îi pasă de români. Contează mult însă cum o faci, nu doar ce faci.

„Fac parte dintr-o echipă interesată de performanţele mele intelectuale“

Rep.: Aţi învăţat ceva din Piaţă? Ce anume?

A.P.V.: Am învăţat multe. Piaţa a transmis destule mesaje celor care au urechi de auzit şi minte de înţeles. Am învăţat că Piaţa, cea autentică, nu cea manipulată de diverşi politruci sau de diverse trusturi de presă, este un organism viu, care ştie să recunoască şi să expulzeze „falsurile“: domnii Orban, Columbeanu au cam aflat pe pielea lor că nu ţine blana de oaie pe lup. Am învăţat că oamenii vor respect şi empatie, nu doar soluţii, argumente, responsabilitate sau proiecte. Am învăţat că liniştea oceanului e semn de furtună. Am simţit cum vocea Pieţei răsună pînă în adîncul sufletului.

Rep.: Sînteţi frumoasă. Avem nevoie de-o Ana Ipătescu! Veniţi?

A.P.V.: Istoricii discută încă despre moralitatea Anei Ipătescu. Comparaţia e, aşadar, uşor neelegantă. Apoi, eu fac parte dintr-o echipă interesată de performanţele mele intelectuale. N-am cum să trec într-alta interesată numai de formele estetice, chiar dacă aş crede că aplicaţi principiul potrivit căruia unei femei frumoase trebuie să-i repeţi că e inteligentă, iar unei femei inteligente că e frumoasă. În plus, domnule Istodor, eu sînt de mult pe baricade, încercând să-mi fac meseria de economist cît pot mai bine. Mă sprijiniţi?