Profesorul Andrei Țăranu, persoană vaccinată în privința calității politicienilor români, nu s-a lăsat păcălit de propaganda triumfalistă care ne asigura că vom intra în Schengen. Și crede că, de fapt, cei responsabili anticipau eșecul cînd au forțat votul în JAI.
Cristian Teodorescu: Austria direct și Olanda la pachet ne-au pus barieră la intrarea în Schengen. Pentru eșecul ăsta n-ar trebui să vedem niște demisii?
Andrei Țăranu: În țările cu care ne place să ne comparăm (evident, ipocrit), politicienii care suferă un eșec în relațiile politice internaționale (sau europene, după caz), plagiază sau se comportă moral inacceptabil (hărțuiesc sau chiar violează, fac petreceri în pandemie – cum a fost cazul lui Boris Johnson etc.) sînt forțați de presă și de opinia publică să își recunoască greșeala și să demisioneze. La noi, povestea asta cu demisia e complicată: pe de o parte, toată lumea cere demisia tuturor miniștrilor, prim-miniștrilor, președinților de stat sau de partid chiar din prima zi în care ajung în funcție. Pe de altă parte, politicienii de la putere nu își dau demisia decît atunci cînd se ajunge la limita de sus a dezvăluirilor, la greața supremă sau direct în pușcărie ca Fenechiu sau Dragnea. Politicienii noștri au obsesia irepetabilității lor ontologice, au impresia că sînt de neînlocuit și numai niște forțe inconștiente pot să creadă că lumea se mai poate învîrti fără ei.
Evident că domnul Bode și domnul Aurescu ar fi trebuit să își dea demisia de onoare a doua zi după eșec, tocmai pentru a fi considerați serioși și niște politicieni de anvergură. Dar, așa cum am văzut, prin intermediul presei pe care o plătesc cu o groază de bani guvernanții – liberalii, în special –, au direcționat atenția cetățenilor spre Austria cea rea și influența ei corupătoare. Ceea ce arată că, în realitate, ei știau că vor suferi un eșec și s-au pregătit mediatic și simbolic pentru asta, dezvăluind inamicul. Așa cum spuneam, domnii Bode și Aurescu se consideră că pot pluti deasupra apelor politice pentru că sînt epitomul inteligenței politice românești. Iar domnii Ciucă și Ciolacu – avînd motivații diferite – par să creadă asta și nu le cer demisia şi nici măcar nu le demască impostura. Președintele Iohannis, în ceea ce-l priveşte, lipsește din peisaj, deci în final nimeni nu va păți nimic. Vine Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza și, cum sîntem obișnuiți să nu fim în Schengen, o să uităm.
C.T.: Oare SIE avea habar ce ne pregătesc austriecii? Că olandezii, cel puțin, ne-au zis-o în față.
A.Ț.: Dar și austriecii ne-au spus-o în față. În opinia mea (și anticipez o întrebare ta), lucrurile s-au petrecut în felul următor: în stilul lor stupid, oficialii români s-au consultat cu toți decidenții din JAI mai degrabă formal, o dată sau de două ori, și apoi s-au autoîncredințat că totul e OK și intrăm, gata, în sfîrșit. Și s-au apucat să se laude care mai de care cum o să ne bage ei în Schengen: președinte, prim-ministru, șefii de partid și Rareș Bogdan. Doar că între timp au apărut diverse probleme în țările în care se vorbise de prin vară: în Țările de Jos un partid mititel (Uniunea Creștină), dar aflat în coaliția de guvernare, s-a inflamat și a început propria campanie pe seama aderării României și Bulgariei la Spațiul Schengen. Premierul Rutte s-a adaptat repede ca să nu își piardă majoritatea și a promis că va bloca Bulgaria (care era, însă, la pachet cu România), împăcînd astfel capra cu varza.
În Austria, lucrurile au fost tot politice: ÖVP, partidul cel mai mare din coaliția cu verzii, este în picaj politic după scandalurile de corupție care îl macină (nu uitați că fostul cancelar Kurz și-a dat demisia după ce procuratura l-a pus sub acuzare pentru că a plătit presa să îl laude cu bani publici, ceea ce la noi e legal). Și cum socialiștii și populiștii de la FPÖ sînt în creștere în sondaje, ÖVP a luat decizia să își bazeze discursul electoral pe problema migrației, care e o problemă reală în Europa occidentală. Le-a comunicat asta oficialilor români, cerîndu-le să accepte să se voteze aderarea României și Bulgariei în toamnă, în timpul președinției rotative a Spaniei, după alegerile regionale din Austria. Iohannis le-a transmis celor de la Guvern această chestiune, atît direct, cît și voalat prin declarații publice. A spus că poate ar fi mai bine să așteptăm, să fim liniștiți etc. Ministerul de Externe a spus că o susținere așa de mare ca acum nu o să mai avem (de ce oare?) și acum trebuie să forțăm vot în consiliu JAI.
Dacă e moral sau nu ce au făcut guvernanții austrieci, asta e o altă întrebare. Evident că șantajul politic nu e moral, mai ales că ei voiau să transforme subiectul migrației ilegale într-unul de nivel european, iar noi n-aveam nici o vină în povestea asta. Dar guvernanții știau despre opoziția austriecilor și cauzele ei, și nu de la SIE sau altcineva, ci direct de la Nehammer. Așa că atunci cînd am forțat votul și nu am acceptat amînarea, austriecii au trecut la represalii. Care, da, au fost urîte, punînd într-o situație penibilă nu numai România și Bulgaria, dar și instituțiile europene care țineau cu cele două din urmă. E un clişeu în România ideea că nu sîntem suficient de mîndri, că sîntem prea slugi, că n-avem de-alea și de-alelalte, așa că domnul Bode alături de domnul Ciucă, Aurescu și toți ceilalți au spus „Ia să vedeți acum mîndria națională în acțiune“. Şi am văzut. De asta trebuie să demisioneze domnul Bode și domnul Aurescu, pentru că au privat România de un drept al ei în egală măsură cu austriecii.
Singurul lucru care mă intrigă este unde se află domnul președinte în toată șarada asta. Mi-e frică de faptul că onor Guvernul Ciucă l-a sărit și au făcut totul de capul lor, ceea ce înseamnă că mandatul domniei-sale se va termina, simbolic, desigur, după 15 decembrie 2022. Va mai sta doi ani la Cotroceni, dar influența sa în partidul liberal și în guvernare se va fi terminat. Sper să n-am dreptate, fiindcă dacă PNL e lăsat liber și condus de persoane precum Rareș Bogdan, România are mari șanse să o ia razna și mai tare.
C.T.: Pînă acum cîteva zile, liberalii ziceau peste tot că sîntem ca și intrați în Schengen, pesediștii la fel. Pe ce se bizuiau?
A.Ț.: Pe sprijinul instituțiilor europene, al unei majorități covîrșitoare de state membre Schengen și pe credința într-un Dumnezeu românesc care rezolvă prin Deus ex machina toate problemele noastre europeano-internaționale. Doar că fix această divinitate ne-a lăsat baltă, adică în dinții austriecilor.
C.T.: Europarlamentarii noștri ce-au păzit? Erau duși la cumpărături?
A.Ț.: Marea majoritate a europarlamentrilor români (minus popa Terheș) s-au agitat pentru cauza asta și merită felicitați. În felurile lor foarte diferite, Victor Negrescu de la PSD, Vlad Gheorghe de la USR și Dacian Cioloș de la REPER chiar și-au asigurat voturile din familiile lor politice. Chiar și Tomac s-a implicat alături de Rareș Bogdan pentru a-l convinge pe Manfred Weber să vină la Viena să vorbească cu Nehammer. Ați văzut interviul: și Weber, și Nehammer s-au făcut de rîs. N-o să le-o ierte românilor în veci. În schimb, reprezentanța României la Uniunea Europeană a tăcut mîlc și n-a făcut nimic. Toți corespondenții români la Bruxelles se plîng de relația cvasi-inexistentă cu această instituţie. Care, de fapt, ar fi trebuit să fie motorul acestui proces.
C.T.: Tocmai cînd auriștii nu mai aveau de ce să iasă în stradă li s-a ivit pleașca asta. Era de așteptat, nu?
A.Ț.: Paradoxul este că euroscepticii de la AUR se dau loviți că nu am fost lăsați în Schengen, unde am fi pierdut încă o parte din suveranitate (cea a frontierelor interne UE). Dar, din nefericire, ei se adresează unor grupuri sociale care nu înțeleg subtilități din astea și care acum, sub imperiul emoțiilor și conduși de diverse televiziuni, vor să iasă cu furci și topoare peste „austriecii“ din România ca OMV, Raiffeisen și restul. AUR va folosi noul euroscepticism, pe care, din cîte se vede, îl împarte acum cu PNL, ca să își crească vizibilitatea și să vitupereze împotriva străinilor în general și a europenilor în particular. Nu spectacolul primitiv al celor de la AUR mă îngrijorează pe mine, ci faptul că, din toată povestea asta cu Schengen, nu avem nici un orizont de timp previzibil pentru o nouă extindere și o să rămînem alături de bulgari într-un spațiu politic intermediar al proștilor Europei.
