Chiar înainte ca Bill Gates să se retragă de la conducerea Microsoft, în România exista o foarte solidă reprezentanţă a firmei americane. Dar asta, evident, a fost trecut cu vederea de către marii consumatori industriali, care achiziţionau licenţe software direct de la furnizorul Torente, regele bălţii de malware.
Au fost vremuri grele, ce mai, când instituţiile statului ar fi putut fi principalii cotizanţi de amenzi către ORDA, dacă nu ar fi existat ceva înţelegere din partea producătorilor de software. Asta, însă, până când pe piaţă au apărut băieţii deştepţi de genul celebrului Necolaiciuc, care şi-au dat seama că orice achiziţie publică poate fi făcută cu mult asupra de măsură, astfel încât să-i mai rămână şi achizitorului ceva mărunţiş de spart prin ţări cu acorduri de extrădare flexibile.
Să luăm, de exemplu, cazul – ce coincidenţă – SNTFC CFR Călători SA, firmă de stat, una dintre cele multe care a învăţat de la maestrul Necolaiciuc cum se face, a zis că nu se mai poate cu licenţele alea vechi pe care le avea, că prea li se mişcă Solitaire-ul ca trenurile de călători. Aşa că a anunţat pe SEAP ditamai licitaţia pentru licenţe Microsoft în valoare de 1.086.160 de euro fără TVA. O sumă după care s-ar apleca şi Bill Gates, oricât de plurimiliardar caritabil o fi el. Numai că fie Bill Gates era dus prin Africa, cu ceva treburi, fie anunţul a fost atât de discret încât de el n-au auzit decât alte firme, fie Microsoft a fost împinsă uşurel la o parte, cert este că licitaţia a fost câştigată nu de producătorul soft-urilor, ci de două firme: SC Crescendo Internaţional SRL şi SC Q SRL. Oricum, licitaţia a fost atât de înverşunată, încât preţul de atribuire a fost de 1.086.120 de euro, cu doar 40 de euro mai puţin decât valoarea estimată. Cu tot cu TVA, suma se ridică la 1.346.788 de euro.
Nu mai calculez aici câte licenţe se puteau cumpăra de banii ăştia şi nici nu mai spun că luându-se soft-uri pentru aproximativ 1.200 de computere s-ar fi ajuns la alte preţuri decât cele de raft. Important e să reţinem că întârzierile trenurilor sunt sigur de la partea de hardware a căilor ferate, că doar n-or să întârzie din cauza unor programe de aproape un milion şi jumătate de euro.
