Anton Lupan l-a turnat pe Hamlet

Îndrăgitul actor Ion Besoiu a legănat copilăria milioanelor de pionieri care-și căutau modele de erou în anii comunismului. Filmele lui i-au făcut pe liceeni și pe tinerii muncitori să viseze pe urma corăbiei Speranța. Publicul matur i-a iubit filmele istorice, romantice și comediile, iar bătrînii abia își puteau stăpîni lacrimile la vederea mîndrului căpitan Lupan, căci erau cele mai frumoase amintiri din pierduta lor tinerețe.

Ion Besoiu s-a născut în 1931, la Sibiu. A fost înzestrat de mic cu talentul povestirii și ținea mici reprezentații comice în fața tovarășilor de joacă. Părinții îl scoateau la rampă atunci cînd aveau musafiri și era nevoie de puțină distracție. Așa că tînărul Ion a ajuns la Academia de Teatru și Muzică din Sibiu și, la numai 19 ani, a debutat pe scena Teatrului „Radu Stanca“.

Avea un indiscutabil talent, o voce specială, care vibra în adîncimea sălii, și o înfățișare de june prim așezat, care plăcea mamelor și fetelor de măritat. După 16 ani pe scena din Sibiu a ajuns la București, la Teatrul „Bulandra“.

În 1970, însă, Mircea Mureșan îl distribuie în seria cinematografică Toate pînzele sus și cariera lui explodează. Anton Lupan cucerește România alături de Ismail și Gherasim. Ion Besoiu primește roluri în aproape toate producțiile mari de film. E răsfățatul publicului și al scenei, ajunge egalul marilor actori ai vremii, atît la popularitate, cît și la bani.

Dar, într-o zi, la ușa căpitanului Lupan a bătut un maior și i-a propus să joace rolul turnătorului Bogdan, în regia organelor de Securitate. Fără să facă nazuri, Besoiu a acceptat numele conspirativ și a început o carieră artistică paralelă, plătită separat. După ce a turnat filme, a turnat și actori. A turnat și regizori, și scenografi, și machieuze, și luminiști care i se destăinuiau între spectacole, la un pahar.

Și, deprins cu armele din rolurile sale istorice, artistul Bogdan a început să-și folosească denunțurile ca pe o sabie. Cu ea și-a croit drum printre actorii și regizorii care-i stăteau în cale, tăind cariere, mutilînd destine, provocînd interogatorii la Securitate.

Cînd Besoiu a ajuns la „Bulandra“, directorul teatrului era regizorul, actorul și cineastul Liviu Ciulei, considerat la acea vreme cel mai mare artist dramatic al României. Era, bineînțeles, privit chiorîș de Comitetul Central pentru succesul său internațional. Turnătorul Bogdan a informat organele că Liviu Ciulei are intenții dușmănoase, adică critică partidul și vrea să plece din țară. Ciulei a beneficiat de serviciile unui grup întreg de turnători, dar Besoiu a fost între fruntași. Străduința asta a dat, pînă la urmă, roade și Ciulei a fost îndepărtat. Bineînțeles, Anton Lupan a fost numit director la „Bulandra“.

Ion Besoiu i-a mai turnat pe Ion Caramitru, Gina Patrichi, Răzvan Theodorescu, Dinu Săraru. CNSAS l-a deconspirat în 2011 și la încadrat la categoria „colaborator al Securității ca poliție politică“. Dar, în 2014, pe necunoscutele cărări ale Justiției românești, s-a ivit Înalta Curte și a zis că nu prea e informator. Faima lui Anton Lupan a fost restabilită. Așa că marele actor a plecat dintre noi doar cu meritele, cu amintirile frumoase și cu „Steaua României“ răsplătindu-i negrele taine.