Armata celor 6.000 de contracte

Au spus-o strategii de campanie, după care informația a început să se propage pe la televizor. O rostogolea Gelu Vișan, acest Alin Popoviciu cu mai mult păr al PMP, după care a rostit-o președintele României. Au mai molfăit-o și alți trepăduși minori de prin partidul președintelui, după care a rostit-o însăși candidata: Elena Udrea a lăsat în urma sa 6.000 de contracte de lucrări finanțate din fonduri europene. Pam-pam.

Vă amintiți tipurile de lucrări finanțate de ministerul Elenei Udrea? Patinoarul supraevaluat de la Brașov, parcurile construite în mijlocul pădurilor, locurile de joacă făcute în sate în care cei mai tineri locuitori au 60 de ani și nici un chef să procreeze? Iar exemplele pot continua la nesfârșit.

Dar nu sunt doar acestea contractele Elenei Udrea. Nu, nu, mai sunt. Achiziția supraevaluată a unei frunze luate cu 100 de euro dintr-o bază de date și vândută statului român cu 100.000 de euro. Contractele din județul Tulcea, cum ar fi drumul Tulcea-Dunavăț, sau Triunghiul Mănăstirilor, care au dus la blocarea fondurilor europene din cauza neregulilor în procesul de achiziție. Contractele din Ilfov și multe alte contracte care au îmbogățit PDL-ul cu milioane de euro necesare campaniei, dar au îngrozit DLAF și OLAF.

Dar nu asta e cea mai mare minciună în strategia de campanie a Elenei Udrea. OK, or fi existat 6.000 de contracte, dintre care 5.999 frauduloase. Gala Bute nu e decât unul dintre ele, de lucrează procurorii de atâția ani să-i descâlcească ițele. Ei bine, semnătura Elenei Udrea nu se regăsește pe aproape nici unul dintre aceste contracte, dacă se găsește, din întâmplare, pe vreunul. Contractele, în marea lor majoritate, sunt semnate de secretari de stat precum Răzvan Murgeanu, de directori din MDRT și de alți fraieri care s-au crezut apărați de promisiunile blondei. „Ce Dumnezeu, doar e la dreapta președintelui, n-or să ne facă nimic procurorii“, gândeau cu naivitate directorii, directorașii și secretarii de stat. Azi, însă, dacă vreunul dintre ei ar îndrăzni să-și asume vreunul dintre cele 6.000 de contracte, ar suna a autodenunț. De ce poate Elena Udrea să se laude cu ele? Pentru că, așa cum am zis, nu există probe. Iar dacă îndrăznește cineva să facă legătura dintre banii mulți adunați în ultimii ani și respectivele contracte, doamna va lovi cu poșetuțele în cap și va povesti că banii au fost câștigați cinstit, în urma divorțului, la partaj, de-și blestemă și azi Dorin Cocoș momentele de slăbiciune în care a acceptat să spele banii finanțatoarei.