Arta răzbunării literare

Cînd a apărut Princepele lui Barbu, Fănuș Neagu află că unul dintre personaje seamănă bucățică ruptă cu el, și nu în bine. Era pamfletarul Neftiotache Buhuș, bețiv, mîncău, curvar, nespălat și iubitor de invențiuni ticăloase, care sfîrșește înecat într-o hazna, din ordinul domnitorului. Fănuș, care nu-și prea citea confrații, străbate cartea cap-coadă, se enervează crunt și scrie despre romanul lui Barbu că e „un caz de plagiat evident“. S-au mai recunoscut și alții în Princepele, dar n-au făcut caz, ca să arate că nu le pasă. Peste unsprezece ani scoate Marin Preda Cel mai iubit dintre pămînteni, după ce-l tot atacaseră oamenii lui Barbu în Săptămîna. S-a aflat imediat că era acolo un personaj Bacaloglu, croit după Barbu, cu asemănări străvezii și cu deosebiri nimicitoare. Bacaloglu nu era scriitor, lucra la deratizare. Fusese dat afară de la școala de jandarmi, avea lecturi, se dădea intelectual scîrbit, omora șobolani cu frenezie, îi plăcea șefia și-l amenința la cîrciumă pe alt deratizator: „Domnu’ Calistrat, nu te lansa, domnu’, că eu am fișe. Iar fișa dumitale deocamdată e goală“. Cînd Marin Preda a murit, la cîteva luni după apariția Celui mai iubit dintre pămînteni, la Săptămîna lui Barbu se muncea pe brînci la niște fișe pentru foruri, cu citate „dușmănoase“ din toate cele trei volume, doar-doar o pune partidul la index romanul lui Preda.