Dacă ai citit Viaţă şi destin, romanul celebrităţii postume a lui Vasili Grossman, poţi să-i nedreptăţeşti povestirile, aşteptînd de la ele altceva decît e cazul*. Te contrariază laconismul lor şi, pentru că sînt scrise la mare distanţă una de alta, te uiţi la ele ca la fotografiile aceluiaşi om, la vîrste diferite. Îl recunoşti, dar e de fiecare dată altfel, ceea ce te încurcă. În primele lui povestiri simţi că a citit Armata de cavalerie şi nuvelele lui Babel şi că vrea să se ţină la distanţă de ele.
Grossman n-o ia însă nici pe drumul bătătorit al realismului socialist, chiar dacă în anii ‘30 e de partea regimului. Impresionant în cartea asta e să vezi, de la o povestire la alta, cum Grossman, care s-a luptat să publice în Pravda – şi a izbutit! – şi care a fost trimis de Stalin corespondent de presă pe front, îşi pierde încrederea în puterea sovietică: devine sceptic şi în cele din urmă disident, fără să se despartă însă de ideile lui de stînga. Într-o povestire, Grossman mai crede că arestările şi deportările în gulag pot avea şi deznodămînt fericit. Mai tîrziu îşi dă seama că mecanismul comunist de tocat destine brevetat de Lenin şi dus la perfecţiune de Stalin nu e cu nimic mai prejos decît metodele naziştilor. Mecanismul, observă Grossman, îi lichidează chiar şi pe cei care-l ţin în funcţiune. Ejov, şeful NKVD-ului din anii marii epurări, cel ce trimite la moarte zeci de mii de oameni, iar pe alţii îi condamnă la moarte lentă în lagărele din Siberia, e la rîndul lui executat din ordinul lui Stalin, fiindcă avea prea multă putere. În povestirile lui Grossman viaţa cetăţeanului sovietic atîrnă de un fir de păr. Dar dacă în timp de război cetăţeanul ştie măcar cine e inamicul, în vreme de pace îl poate teroriza orice tovarăş sovietic ajuns în vreo funcţie mai răsărită, asta pînă e dat şi teroristul jos şi împuşcat sau trimis în lagăr alături de victimele sale. Şi toate astea sînt reconstituite cu o minuţiozitate de ceasornicar şi cu o expresivitate artistică de bijutier.
* Vasili Grossman, Drumul, trad. Radu Părpăuţă, Ed. Polirom, 2012.
