Trecu și Tîrgul „Gaudeamus”. Lume multă și mai mult sau mai puțin cultă, lansări de carte pe la standuri, obișnuita aglomerație care a început de vineri și a ajuns la vîrf duminică. Pentru mine, întîlniri cu prieteni și cu confrați – fiindcă nu sînt prieten cu toți confrații mei scriitori –, pupături cu prietenii, salutări politicoase și chiar strîngeri de mînă cu confrații cu care nu mă înțeleg, într-un armistițiu de-a dreptul cordial.
Cred că fiecare ediție a „Gaudeamusului” are ceva special. Cea de anul ăsta a fost însă și mai specială, din motive de Centenar, fiindcă Radioul Public a împlinit 90 de ani, iar Tîrgul – 25.
Nu mă omor după felul în care sărbătorim noi așa-numitele cifre rotunde, de interes public. De cele mai multe ori o facem strident, pentru a acoperi lipsa de imaginație a organizatorilor, care procedează pompieristic – să mă scuze pompierii! – și adesea cu improvizații mitocănești, de bîlci. Lista lui Caragiale, din „La Moși”, și-a păstrat, din nenorocire, valabilitatea chiar și după mai mult de un secol de cînd a fost scrisă. Și tot din nenorocire, arțăgoșenia noastră națională, în loc să mai scadă de la Unirea din 1918 încoace, e în creștere taman în anul Centenarului.
Le-o datorăm și politicienilor, care numai că nu se scuipă între ei prin Parlament, dar și iritării crescînde cu care ieșim din casă și ne îndreptăm spre treburile noastre, care cu mașina, care cu transportul în comun, care pe jos, încît ai zice că nu mai avem loc unii de alții, de ne apărăm cu dinții un spațiu vital care ne bagă în conflict cu ceilalți. Nu mă consolează că asta nu ni se întîmplă numai nouă. Pentru un loc de parcare, celebrul Alec Baldwin a sărit de curînd la beregata unui necunoscut, precum vecinii noștri din București care își dau la cap tot pentru locuri de parcare. Ca să nu mai zic de cozile la cele sfinte moaște, în care se iscă păruieli sau se tescuiește lumea pînă la strivire, în numele aceleiași credințe. Chestie care, de asemenea, nu se întîmplă numai pe la noi. Și alții, săraci sau chilipirgii din țări mai bogate și mai cu tradiții democratice, sînt în stare să se calce în picioare în numele aceleiași credințe sau din cauză că se deschide un magazin cu superoferte.
M-aș rezuma să consemnez aceste pățanii colective, ca pe un dat al nației și al lumii, dacă din cînd în cînd nu i-aș vedea pe compatrioții mei și altfel. Politicoși, fără încruntarea cu care dimineața ies mulți din casă și fără dorințe de răzbunare imediată dacă-i calci din greșeală pe picior. La „Gaudeamus” și la Bookfest apare un eșantion de peste o sută de mii de concetățeni ai noștri care nu se poartă mitocănește și pentru care aglomerația nu e un prilej de a se călca în picioare, ci de a-și spune politicos, unii altora: „După dumneavoastră”.
1.568 de vizualizări
