După ce Băsescu, stăpînul, protectorul și inventatorul său politic, i-a înfipt cuțitul în inimă, acolo unde-i pîlpîia, ca o flacără de magneziu, anticorupția, Daniel Morar a simțit nevoia să-și ia cîmpii.
Cum afară încă nu se încălzise ca lumea și în Curtea Constituțională cam trăgea curentul de la Cotroceni, copilul teribil al dosarelor la comandă și-a acordat o vacanță europeană. Numai că n-ar fi plecat cu mîna goală, ci se povestește că ar fi luat-o cu dînsul, ca să se învelească în ea ca în coperțile unui dosar greu, pe Laura Ștefan. Pentru cine nu știe, Laura Ștefan e goarna grupării Morar-Hăineală, un fel de duh agitprop al aripii politice a CSM, deghizat sub aparența unei jurnaliste portocalii și acoperit cu șalul de expert pe probleme de justiție. Fără textele și acțiunile Laurei Ștefan, legenda lui Morar n-ar fi depășit balada lui Toma Alimoș, primul procuror iubit de popor după moarte. Povestea romanțată a luptei anticorupție pretinde că între Daniel Morar și Laura Ștefan există o apropiere mai mare decît între Băsescu și Flotă, iar aventura lor ar putea face obiectul unui mare dosar sentimental, care ar trebui să fie înaintat la Primărie sau la tribunal, pentru cercetarea aspectelor de stare civilă. Dar, din obișnuință, Morar se pare că va tergiversa și de astă dată înaintarea dosarului.
Publicat în Cațavencii, nr. 15(93), 2013
