Orice om care nu zace mort de nesimțire în cine știe ce șanț al istoriei ar fi reacționat dacă era acuzat că se joacă-n spumele mării la Neptun când 15.000 de profesori îi strigă la poartă.
Orice instituție în care mai există un strop de decență ar fi reacționat, ar fi pus două propoziții pe Facebook, o poză, o glumă, orice.
E totuși infinit de penibil cum tragem de acest rahat politic numit Iohannis sperând ca într-o bună zi să auzim ceva uman din gura sa.
Dacă individul chiar era la Neptun știind că profesorii vor veni la Cotroceni, vorbim, fără discuție, de-o formă clinică a nesimțirii. Dar asta aproape că nu contează, în fapt, ci felul în care o țară întreagă, de zece ani de zile, se roagă de această fierătanie să aibă o reacție cât de cât umană, să vorbească, să comunice, să fie și altceva decât o formă de relief mută, înconjurată de sepepiști, secrete și bani publici.
Autism.