Atenție, pericol de implozie!

Suntem cu toții scandalizați de minciunile Putin-Lavrov, în sensul că cei doi mint „prea de tot“, sunt prea departe de realitate, sfidează orice contact cu realitatea, îi inversează polii. Îți vine să le spui la fiecare propoziție: „Bă, ești nebun?“.

Asta se întâmplă însă doar pentru că insistăm nefericiți în coordonate de mult dispărute pentru ei și cam pentru toți cei care se ocupă cu politica: minciuna nu mai are nici un raport cu realitatea, ci doar cu puterea canalelor de-a o propaga, de-a o impune, de-a fi adevăr. Realitatea este, de timp bun, ieșită din ecuație. E tot ce interesează mai puțin.

Ne congestionăm, ne învinețim de furie auzind discursul Moscovei, suntem exasperați de distanța spuselor față de realitate. Nimic mai greșit însă din partea noastră. Acea distanță nu mai există din simplul fapt că realitatea este o simplă presupoziție în cazul de față.

Ucrainenii trag în spitale, zic ei, Rusia nu a invadat Ucraina, Rusia e atacată acum, zic ei, și altele…

Amuzant e când te uiți la AUR și la Simion sau la Șoșoaca – plutesc în derivă pe realitățile create odată: suveranisme și patriotisme putiniste, dar li s-a dus naibii dugheana, pentru că oamenii se uită la TV și văd sânge. Se complică puțin treaba când apare sângele, când apar copii morți. Putin a tăiat tot, se uită rușii la desene animate.

Zdruncinata de Șoșoaca s-a repliat pe minciuna neutralității, mai exact acel loc din care crede că poate să urle pe temele din ultimii doi ani, credibilizându-și jetul.

Matteo Salvini se confruntă cu aceleași probleme. Un imens „Marș, mă!“ îl însoțește peste tot pe fanul lui Putin.

Niște caricaturi, până la urmă, aceștia: n-au nebunia patronului lor, să plutească în delir total, să construiască o lume paralelă. La urma urmei, are și democrația meritul ei, din când în când îi dă pe ipocriți cu botul de bordură.