Augustin Zegrean crede că Dumnezeu a făcut lumea și că oamenii ar trebui să se comporte după cum zice Dumnezeu. Logic doar: el ne-a făcut, e normal să ne comportăm după cum ne zice.
Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu și-au tras pe cap cagulele cu fețele lor de antreprenori de pompe funebre de lux și au asistat la prostiile debitate de Zegrean. Președintele Curții Constituționale a României și-a despachetat Weltanschauung-ul și l-a întins pe masă, la fel cum își scot din traistă câte unii vechiturile pe bordură: o casetă cu Sabrina din ’92, un șiret verde fosforescent, o pereche de ochelari căreia îi lipsește un crac.
Despre căsătoriile între persoane de același sex, dincolo de Constituție și de Codul Civil, domnul Zegrean are și el o părere pe care nu s-a abținut să ne-o comunice: “Calea corectă este cea stabilită de Dumnezeu când a creat lumea”. Totuși, nu i s-a părut îndeajuns de penibil ce-a zis, așa că, întrebat fiind dacă o familie nu poate fi formată din doi bărbați sau din două femei, Zegrean a continuat: “Nu pot să spun asta, pentru că sunt președintele CCR și trebuie să apăr drepturile omului. Ați spus dumneavoastră”.
Zegrean ar fi meritat să fie confruntat cu poziția pe care o are față de instituția Bisericii, față de Catedrala Mântuirii, față de avort și, în general, cu statul laic și coordonatele sale constituționale. Pândaru s-a rezumat să zâmbească cu foarte mult subînțeles, deși singurul care a trecut și dincolo de ecran a fost acela că nu pune întrebări pe această temă, deși ar trebui s-o facă.
Nimic din cultura Dreptului nu pare să-l fi atins pe Zegrean, joacă nonșalant și amuzat pe alocuri rolul unui instalator de legi, un băiat care pune în față niște legi și judecă și el după cum îl duce mintea, că, na, doar e ființă creată de Dumnezeu cu rațiune. Are și el o meserie, compară legi, se uită pe ele, ia niște decizii după cum îl duce mintea, după care merge acasă și se roagă la Dumnezeu pentru o lume mai bună.
Nu aveau cum să nu-ți răsune în urechi, auzindu-l cum se raportează la Creator, vorbele lui Băsescu, adaptate contextului și instituției: “Nu e bine, domnule judecător, mi-e teamă că eu v-am făcut judecător la CCR, iar nu Dumnezeu”.
Ce întâlnire, totuși, între doi contabili de televiziune și un contabil de la CCR! Oameni la locul lor, funcționari cumsecade pentru care ideile sunt stridențe, iar stridențele nu aduc nimic bun niciodată.
De un comic nebun pentru cine a vazut emisiunea ….