AUR a fost lăsat corespunzător la dospit, a crescut, a crescut, s-a umflat, s-a făcut mare, pufos și amenințător. Doar că nu chiar atât de amenințător pe cât se așteptau și și-ar fi dorit creatorii săi. AUR trebuia să ajungă să fie, pentru alegerile de anul acesta, sperietoarea aia groaznică, filo-rusă, dar și naționalist-extremistă, antisemită, care să aibă toate păcatele posibile și să fie ușor de pus în geam pe post de baba Iaga. Trebuia ca, în pragul prezidențialelor și al parlamentarelor din toamnă-iarnă, AUR să ocupe legendarul loc al lui Vadim Tudor și să fie folosit pentru a aduce un mediocru lipsit de calități la Cotroceni și o majoritate parlamentară unită artificial în numele binelui național și al luptei împotriva extremiștilor.
Doar că, ce să vezi, lucrurile n-au mers așa cum funcționaseră în laborator, în experimentele pe șoareci și șobolani. Cel mai probabil pentru că Simion, care dăduse rezultate excelente la teste, s-a sucit și s-a gândit că vrea mai mult decât să fie un cobai trecător prin politică. Dacă juca după scenariu, campania electorală îl prindea pe baricade, cu Molotovul în mână, înfășurat în tricolorurile îngemănate ale României și Rusiei, strigându-și dragostea demagogică pentru țară și iubirea sinceră pentru Putin.
Doar că fie scenariul n-a ajuns și la George Simion, fie l-a citit și nu i-a plăcut. Cert e doar că președintele AUR a ales să joace altfel. Prost sau bine, oricum o face-o, partidul crește și atrage nemulțumiți care, în alte condiții, ar fi votat ba cu PNL, ba cu PSD, ba chiar cu USR. Udemeriști n-a prea atras, spre deloc, dar nimeni nu le poate avea pe toate.
În momentul ăsta, AUR trebuia să se comporte, în grup, precum Șoșoacă. Să fie țățos, scandalagiu, grobian, respingător, dar să aibă suficient de mulți simpatizanți încât să poată fi atârnat în vie și să alunge alegătorii înspre alte partide.
Doar că Simion s-a descotorosit de Șoșoacă la timp. A pierdut ceva electorat, dar nu semnificativ. În schimb i-a câștigat pe mulți dintre cei care, oricât l-ar urî pe unul ca Nicușor Dan, nici măcar pe Firea n-ar vota-o din cauza comportamentului de precupeață dezlănțuită.
Așa că, deocamdată, proiectul pare eșuat: Simion n-o să-l facă niciodată pe Liiceanu să iasă din casă și să ne anunțe că merge la vot să-l ștampileze pe Ciolacu. Dacă nu face Liiceanu asta, cel mai probabil n-o să se bage nici Pleșu, nici Cărtărescu. Nici măcar Tudor Chirilă n-o să intervină, iar Marius Manole și Oana Pellea or să-și vadă de-ale lor. Cum nici măcar pe doamna Șora nu te poți baza, că e în lumea ei de prăjeli psihedelice, s-ar putea spune că lucrurile stau cam nasol.
Așa că, în timp ce se lucrează pe o parte la comasarea alegerilor, pe partea ailaltă câțiva meșteri șurubăresc de zor la decomasarea AUR așa cum e el azi.
Totul e să nu fie prea Târziu.
„În schimb i-a câștigat pe mulți dintre cei care, oricât l-ar urî pe unul ca Nicușor Dan, nici măcar pe Firea n-ar vota-o din cauza comportamentului de precupeață dezlănțuită.”
Daca auristii n-ar vorbi si nu s-ar afisa, pur si simplu ar disparea din spatiul public, cred ca ar castiga anul asta alegerile pe linie, fluierand. Eu unul, cel putin, i-as vota de scarba actualei guvernari (dar si a fostei, cu USR) si a panicarzilor care-si urla discursul stupid cu „extremiiiistiiiii”, dar cand ii aud vorbind despre orice, respectiv cand ii vad ca-n poza din articol, ma gandesc ca s-ar putea sa am o treaba mai importanta la alegeri.
Mai exista dl Mihail Neamtu, inteleg din poza. O figura pe care doream sa o uit. Pe de alta parte, hazliu ar fi ca unul din comilitonii sai d’anțărț, dl MRU, sa descopere ca sub aparența spălățică, de fost membru CC al UTC si doritor de alipire a României sub formă de land austriac (există o asemenea declaratie) se ascundea un suveranist până-n vârful unghiilor. Na, merita si Parisul o liturghie.