Cerșetorul de indulgențe
E foarte ușor să ajungi paria. Fluieră, bă, în biserică, greșește cuțitul de pește, spune adevărul și te-ai ras pe bot. Dacă nu stai cumințel în rînd, bun sau nebun, […]
Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.
[Închide sau apasă ESC]E foarte ușor să ajungi paria. Fluieră, bă, în biserică, greșește cuțitul de pește, spune adevărul și te-ai ras pe bot. Dacă nu stai cumințel în rînd, bun sau nebun, […]
“Trece-o noapte și mai trece-o zi, / Se-ascute lupta între clase, / Iar chiaburii se arat-a fi / Elemente tot mai dușmănoase.” Așa grăia, acum o jumătate de veac, A.E. […]
Noi relatări din războiul de sute de ore și mesaje de la USR: atacuri, contraatacuri, replieri strategice, acuze, ofensive de fe-martie, baraje de artilerie, tot tacîmul. Petiționarii au tulburat somnul […]
Regret că prostia nu doare. Poate că bunul Dumnezeu n-a vrut să vadă lumea ținîndu-se de cap și răgind pe uliță. Acest sentiment penibil l-am avut citind replica României literare, […]
Cînd credeam că afacerea „Premiul Eminescu” va fi îngropată la masa tăcerii breslei, numai ce s-a înviorat săptămîna trecută. Același grup de inițiativă care l-a făcut de rușine pe prezidentul […]
Pentru că tocmai am vorbit de ultimul președinte al Uniunii Scriitorilor, hai să îl pomenesc pe cel care, fără să-mi fi fost protector, prieten sau apropiat, a izbutit să salte […]
Probabil că ar fi trebuit să fiu deosebit de prost sau de fraier să mă aștept ca, la finalul articolelor mele despre Premiul “Eminescu”, să fiu chemat la USR și […]
Luni s-a reunit Comitetul Director al USR. Mă așteptam ca măcar un membru mărunt și sfios să ridice (sau să excite, întru sculare) problema Premiului național “Mihai Eminescu”. Acolo ființează, […]
Recentul premiu național de poezie a inflamat spiritele. Cînd e vorba de poezie, în România nu-i de glumă. În capul bietului premiant al ultimei ediții, Gabriel Chifu, vicepreședinte al USR, […]
În 1984, am avut prilejul să fiu fericit și disperat în același timp. Îmi apăruse a doua carte și avusesem parte de o adîncă și largă recunoaștere națională, adică de […]
Marele fîs al sfîrșitului de an a fost – se putea altfel? – întrecerea dintre dnii Tismăneanu și Aligică. Acerbă, sprintenă, tinerească. Amîndurora, binemeritînd de la patrie, li s-a închis […]
1973 spre 1974. Cum altfel să serbezi avîntul tineresc către o vîrstă rotundă (ah, douăzeci de ani, unde sînteți?), altfel decît cu o permisie? Eram, cum poate știți, soldat, împreună […]
Uneori mă și mir, e oare posibil ca ditamai intelectualul, minte luminată, crucișătorul clarviziunii, farul călăuzitor al națiunii, profesorul emerit, temut de studenți și adorat de studente fîșnețe, să fie […]
Cel mai greu e să vorbești și să glumești pe seama prietenilor dispăruți. De trecut te desparți rîzînd – e nițel mai greu cînd vine vorba de ei. Din mîndra […]
Nu încetez să mă mir cum ies lingăii cu principii de sub oboroc. Așa cum pe partea stîngă a societății românești au existat limbi duioase și mătăsoase către posterioarele lui […]
Dintre sutele de lingăi care au întors cîrma în seara zilei de 16 noiembrie nu putea lipsi strălucitul strateg Dragoș Paul Aligică, curba liniilor drepte, colosul cocoloașelor. Iată ce scria […]
Dacă lumea nu știe să citească nici măcar un prospect, asta nu e vina lumii, ci a școlii. Adevărat zicea președintele, că școala scoate tîmpiți pe bandă rulantă. E drept, […]
Ceea ce am învățat în toți acești ani de dezamăgiri cît capra e că un om politic poate fi gol ca o păstaie dacă e doldora de cuvinte. De asta, […]
A fost odată ca niciodată o alegere de candidat de președinte, demult tare, cam prin 1992. Se înfruntau alianțe civice, partide isorice, revoluționari, grupușoare. Toți aveau în buzunar candidatul-minune, singurul […]
Au trecut mai bine de zece ani de cînd mă îmbarcam spre Sfîntu Gheorghe, la un mini-festival de poezie, cu premii babane. Premiile nu erau pentru noi. Noi, adică juriul, […]