Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

N-are rost să spun că, pe 22 decembrie ’89, zorii unei Românii noi ne mîngîiau obrajii cu degete de domnişoară. Dar nu era timp de sentimentalisme. Trebi mult mai urgente mă aşteptau. Nu mai aveam să mă strecor, la umbra postului de gestionar la Cartea Românească, în curtea minunilor doamnei Miţi, ci aveam să-mi cîştig dreptul de a fi membru cu drepturi depline al Uniunii Scriitorilor. Am mai rătăcit prin piaţă, martor la înarmarea cetăţenilor răzbunători, şi am luat-o spre […]

Fără politică, intelectualul românesc ar fi mut ca o lebădă. Doar în sinergia faptelor îşi dă el adevărata măsură, ocupînd cu cinste şi onor postul de propagandist oficial. Traian Ungureanu e stăpînul verbului ochios. Toată lumea ştie ce-i poate verbul, mai puţină lume, ce vrea muşchiul. TRU e mielul turbat care suge la două oi. Cea mai strălucită realizare e faptul că a scris la ziarul mogulului celui rău, încasînd banii de la odiosul, dar, în paralel, şi de la […]

Generaţia mea a tras din greu pentru glorie. Dacă era vorba să lovească la ţurloaie, trompetele partidului nu stăteau mult pe gînduri. Eugen Barbu ne culegea cu penseta şi ne expunea apoi ridicolului public, în revista Săptămîna. Degeaba ne împăunam cu numărul imens de critici distructive, urmarea era interdicţia de publicare. Sigur, gloria cerea sacrificii, iar lipsa numelui tipărit pe o carte era sacrificiul suprem.   Pînă să ajungem la o asemenea faimă, trecusem prin furcile caudine ale consacrării. Şi […]

În jurul preşedintelui – ciopor de intelectuali. E un ciopor de bine. Cînd se ridică la luptă omul cu verbu-n gură şi cu funcţia călduţă-n fund, nimeni nu-l întrece. Din sinecură a dat în moşioară, în convingeri şi, mai ales, relaţii internaţionale pe care nu le bate nimeni. Cînd tuşeşte un intelectual de bine din România, brusc, tot Consiliul Europei are gîlci. Nici nu-i de mirare că mai toate ziarele şi autorităţile care au anunţat catastrofa românească au avut aceleaşi […]

Cînd am ajuns la editura Cartea Românească, în 1983, nu aveam de unde să bănuiesc că suflarea se impregnase de stilul şi personalitatea lui Marin Preda. Cum treceai de redactori, oameni normali, de la directorul administrativ în jos, pînă la nea Savu Dumitrescu, şoferul, te propteai necontenit într-o axiologie literară sănătoasă. Pe primul loc stătea, evident, maestrul decedat în condiţii tragice şi suspecte, iar pe locul doi – persoanele în chestiune. Şoferul avea ce povesti, ce-i drept, cu scrisul era […]

Observator cultural a publicat, sub titlul „Cum s-a ajuns aici?“, o scurtă „listă a ruşinii“, opiniile gogonate ale unor intelectuali „de dreapta“, fruntaşi pe ramură. Spaţiul din revistă e prea mic pentru aceşti Ceahlăi ai păreritului. Cătălin Avramescu (consilier prezidenţial) zicea, în 2006, în „Lăsaţi-i să se zvîrcolească!“: „Sistemul public de sănătate e bazat pe o fraudă morală: îi taxează pe cei responsabili în beneficiul iresponsabililor. […] e fatal ca unii să fie trăsniţi de Cel de Sus (sau de Natură, […]

În 1991, poetul Eugen Suciu strălucea printre ceilalţi poeţi cu un Audi roşu, decapotabil, second hand. Maşina şi-o luase cu banii de la o fundaţie de întrajutorare culturală. Legenda spune că Suciu a ajuns la Paris, a luat banii apoi s-a urcat în primul tren şi s-a întors. De-acum, unde era Suciu, era şi Audi şi viceversa. 1991 ne-a reunit la Urziceni, unde aveam să iau ultimul premiu literar. Evenimentul a fost stropit non-stop cu vin. Canistrele, damigenele şi clondirele […]

România literară şi-a cîştigat, demult, renumele de Gică Contra. Indiferent dacă la putere erau PCR sau FSN, revista rezista. Dar cultura, sora şi mai săracă a agriculturii, a dat sama, doamnă. În ultimul număr, 27, toată lu­mea se pre­dă şi tot românul să fie bine. În pagina 12, sub titlul „Visul lui A­drian“, Dan Hăulică, Preşedintele de Onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă, execută un fabulos dans limbistic, dedicat – cum altfel? – Aaartei, înconjurîndu-l cu laude deşănţate, greţoase, […]

În 1986 terminasem de scris un volum căruia i-am dat, inspirat, titlul Înnebunesc şi-mi pare rău. Dar eram un element poetic periculos, denunţat, doi ani mai devreme, în Săptămîna lui Barbu. În urma denunţului, pierdusem orice şansă să mai public ceva, oriunde în România. Speranţa, nu. Mircea Ciobanu, de la Cartea Românească, se oferise să mă ajute, punînd la bătaie toate pilele pe care le avea la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste. Degeaba. De la cenzură răspunsul se întorcea, invariabil, […]

Strămutarea ICR seamănă ca o picătură de vomă cu aceea a unei biserici plimbate de Ceauşescu, pe rulmenţi, după blocuri. S-au amestecat zilele astea papioane, mărturii tremurate şi voci indignate, MRU cu badigarji, pipa şi Stamate (ba nu, e tînărul Paleolog). A ieşit la rampă H.-R. Patapievici. S-a expus Tania Radu. A grăit managerul Valentin Săndulescu. Au sărit directorii de peste mări şi ţări să-şi apere corăbioara. În concertul indignaţilor, însă, lipseşte cu desăvîrşire o voce de primă mărime, omul […]

Hai să înfiinţăm un SRL! Nu fugiţi, că dă cu virgulă! Să-i zicem „Avîntul Prăbuşirea“, să nu emită facturi şi, deci, să nu înregistreze creanţă de TVA din partea ANAF. Ce-ar fi însă ca vioaia noastră firmă să cheme ANAF în instanţă, ca să ramburseze TVA, iar instanţa să decidă că ANAF trebuie să facă dovadă rambursării TVA către SRL, chiar dacă nu a înregistrat facturile în baza cărora pretinde banii? Credeţi că e imposibil? Ba-i klumea, dacă eşti vioi […]

Habar n-aveţi cu ce se mănîncă piaţa asigurărilor din România şi nici pe ce munte de aur stă acest concept care ne doare. O­bli­gaţi prin lege să ne pu­nem viaţa şi onoarea la adăpost, adăpăm această industrie cu steroizi de mare risc. Că unde-s bani e şi niţică lipeală. Marile companii intrate pe piaţă şi-au găsit ac de cojocul lor – contabilul românesc. Iată mai jos un exemplu-şcoală. Ca la şcoală, trebuie să explic că orice asigurator are în perioada […]

Gălăţenii ştiu ca pe apă două ponturi. Dacă te-ai băgat în fier vechi, te scoate avocatul Potrivitu. Dacă te-ai dedulcit la imobiliare, te descurcă Boldea. Să ne oprim asupra lui Mihail Boldea şi să-i dăm Cezarului ce-i al şmenarului. Bîrfele zic că ar fi scufundat în aur nemarcat pînă la gît, că ar fi vîndut de patru-cinci ori aceleaşi case, că proştii aleargă şi acum să-şi recupereze banii sau imobilul. Dar aşa e lumea de la Dunăre, provincială şi rea. […]

Am trecut Dardanelele înfofoliți și băgîndu-ne degetele-n ochi din cauza ceții. Era un frig de trecea prin puful de pinguin ca prin brînză. De aia, la coborîrea în Stambul, nu ne mai ardea de nici o plimbare. N-ar fi fost mai bine într-o cafenea, cu o narghilea alături, cu o cafea de la mama sau tatăl ei, să moară iarna dușmanca de ciudă? Dar programu-i program, iar turistul e sub vremi, nu-i de capul lui. Așa că am luat-o pe […]

"Scăderea puternică a inflaţiei a dus la creşterea interesului populaţiei pentru consum, pentru servicii şi produse." – a declarat deunăzi un tip important, a cărui funcţie nu poate fi precizată cu exactitate, ori prim ministru, ori preşedinte, depinde. Boc lipsea la apel, ca de obicei, de aia imprecizia e accentuată. Gurile rele zic că juca, în curte, capace, sau ţinea de şase, la bîza. Propoziţia de mai sus e un lucru minunat şi miraculos. Ar trebui scrisă cu litere de […]

Cazul (că altfel nu-l putem nu­mi) Smarandei Oţeanu-Bunea, şefa Operei Comice pentru Copii din Bucureşti, a făcut ocolul scurt al minusculelor rubrici culturale. În lipsă de Nobel, e bună şi opera comică. Nu vă cer să vă reamintiţi, că nici n-aţi ştiut vreodată. Doamna a picat un examen de evaluare. Ei şi? La mijloc şi-a băgat dracul coada, adică o comisie. Ce nu s-a spus atunci? Că comisia e de căcat. Că jumătate din juriu ia banii statului de pomană.  […]

tn
Editoriale
  • O beție cu Marx

    26 mai 2020

    Un fermier german a încercat să se joace de-a Tarkovski cu naivii culegători de sparanghel din Ferentari, refăcînd pe plantația sa scena tulburătoare din filmul Solaris în care cosmonautul pierdut […]

  • Bătrînii noștri mor de tineri

    26 mai 2020

    Nu mai e mult și vom auzi cum a învins Klaus Iohannis epidemia de coronavirus. „Eu, Guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de […]

  • Conspirația incompetenților

    26 mai 2020

    România funcționează în virtutea inerției. Nu de azi, de ieri, ci aproape dintotdeauna. Mulți dintre concetățenii noștri, cam 2,5 milioane, cred că România e Bucureștiul. Alții cred că România e […]

  • Mozart pe colivă

    19 mai 2020

    Ca oaia bearcă ce-și ține coada iluzorie pe sus, Guvernul României le-a dat austriecilor o lecție de demnitate națională săptămîna trecută, obligîndu-i să trimită un tren special pentru româncelecare-i șterg […]

  • O nouă stafie bîntuie România: propaganda rusă

    19 mai 2020

    Propaganda rusă, poreclită uneori “propaganda pro-rusă”, e o specie eliberată recent pe piață, într-un moment în care anticorupția s-a demonetizat, Ciuma Roșie a trecut în Opoziție, iar pericolul maghiar, folosit […]