Articole scrise de: Grig Bute

Pe la unu noaptea, vine momentul solemn al scociorîtului în portofel. Dar portofelul e mut ca o muză șchioapă. Vin la rînd hainele. Unul după altul, buzunarele se întorc pe dos. Cu chiu, cu vai, ies monezile de 10 bani. Se strîng, după o oră de căutare, 2,80 lei. Insuficient pentru o bere. Ei, și ce, o bere m-a făcut pe mine? Pot să rabd. Da, pot, dar somnul nu vrea să vie exact din cauza asta. Poate că pușculița… […]

Aflu cu oarece întîrziere și amuzament că principalul dușman cu care s-a confruntat Nicolae Manolescu, în recenta-i campanie electorală, sînt eu. Nu a existat întîlnire cu membrii din filiale la care președintele, criticul, membrul corespondent al Academiei și ambasadorul să nu-mi fi acordat cinci minute negre. Ca smoala, ca iadul. Asta după ce, în semn de pace, îmi rezervase trei pagini în România literară (mulțumesc, Cosmin Ciotloș!). De unde atîta nerecunoștință și dușmănie? – se întreba dl președinte. E posibil […]

Prin 2004, lucrurile începuseră să se-ndrepte. Încheiasem colaborarea cu tipografia Master Print Super Offset. Îmi plătisem datoriile către prieteni. Săracii, mă împrumutaseră pe termen nedeterminat, fiecare cu cît putuse, între 100 și 300 de dolari. Promisesem solemn: "Ție-ți dau în noiemebrie, ție, în martie…" ș.a.m.d. La începutul lui 2004, eram giugiuc. Achitasem ultima rată. Am mulțumit tipografilor, șefilor (cei mai de treabă șefi pe care i-am avut vreodată), colegilor (care m-au învățat meserie, păcat că meseria a murit, între timp) […]

E cunoscut sloganul demonstranților, "Vrem natură, nu cianură!". Nu foarte reușit, că, dacă ne scărpinăm bine în cap, la Roșia Montană, cultura nu va învinge niciodată. În schimb, intelectualii din toate taberele, de la Costi Rogozanu la Teodor Baconschi, fără să-l uităm pe acest Sherlock Holmes al enigmelor politice, Dan Tăpălagă, s-au aruncat în iureș, convinși că e cea mai nimerită oportunitate de a reajunge celebri. Azi vă propun să-i dăm cuvîntul fostului ministru de Externe, creștin-democratul Baconschi, proprietarul unui […]

La începutul anilor '80, Dorin Tudoran se zbîrlise împotriva sistemului. Circulau zvonuri despre bătaia pe care gașca de la Luceafărul le-o administrase, lui și lui Mircea Dinescu, și, mai mult în șoaptă, ceva despre condamnarea pronunțată într-o sîmbătă, cu sala goală, împotriva lor. Ca de obicei, în lumea literară, dominată de lașitate, s-a cam făcut gol în jurul lor. Mașinăria propagandei se pornise, cu noaptea-n cap. Că sînt sculele Moscovei și ale Mossad-ului, că n-au talent, că sînt plătiți de […]

Antena 3 le e tuturor antipatică. Demonstranților, politicienilor, oengiștilor, președintelui. Lista poate continua, pentru că și ipocrizia e mare: toți se scutură îngrețoșați, se spală pe mîini și își clătesc lăbuțele, nimeni nu-i privește, o, nici vorbă, dar toți știu cu precizie ce a zis Gâdea, ce a mormăit Badea și ce mai pregătește Varanul. Cînd a fost să-i slujească, în opoziție, a fost vîrful de lance și, mai în secret, mai pe față, Opoziția și-a făcut treaba cu ea. […]

Cu cît e mai săracă o țară, cu atît e mai dependentă de poezie. Undeva, la marginea lumii, există popoare foarte-foarte mici, care vorbesc numai în versuri. România are destui poeți. Dar să vezi, înainte de '89, ce festivaluri de profil și, mai ales, ce meciuri de fotbal se încingeau după ce dezbăteam seara, beam toată noaptea, iar dimineața, pe răcoare, ieșeam cu ochii scoși să învîrtim o miuță! Era la Tîrgu Neamț, prin ‘86, pe cînd Daniel Corbu mai […]

Puțină lume își mai aduce aminte de viforoasa tinerețe a Mirelei Rădoi. Nu știți cine e? Păi, acum e poetă și, ieri, era directoare a BCU. Numită, în mandatul lui Funeriu, în fruntea Bibliotecii, cîștigătoarea Mireille Radoi, fost consilier local al PDL la Primăria sectorului 4 al Capitalei, a ocupat abuziv (și ilegal, cum veți vedea) locul lui Ionel Enache. La alegerile de la BCU, a fost singurul candidat dintre cei trei participanți care nu avea studii de specialitate în […]

În 1990, setea de capitalism era nepotolită și satisfăcută din plin de prima călătorie în Franța. Mă reîntîlneam cu prieteni fugiți (Vișniec, Flămând, Romoșan, Kenereș), aveam ocazia să văd două legende vii (Monica și Virgil), dar, mai mult decît oricît, să străbat Parisul pînă-mi cădeau picioarele. Povestea fotografiei blestemate s-a petrecut pe Saint Denis, iar cunoscătorii știu despre ce fel de stradă vorbesc. Veneam de la Monica și Virgil (așa le ziceam și n-am să fiu ipocrit să mă prefac […]

Trăsnetul a picat din senin: "Opera Națională București se reorganizează,ca urmarea fuziunii prin absorbție cu Teatrul Național de Operetă «Ion Dacian», cu Centrul Naționalal Dansului București, cu Centrul Național de Artă «Tinerimea Română» și cu Teatrul Național de Operă și Balet «Oleg Danovski» din Constanța,care se desființează". Vuiet mare de tot, încît ministrul Barbu, cufundat pînă la gît în lichidul Roșia Montană, a fost împins înapoi cu o forță egală cu cea a instituțiilor dizlocuite. Cine să fie fericitul? Se […]

Preparare – În primul rînd se spală bine limba și se pune la fiert în cca 3 l de apă cu sare, spumuindu-se ori de cîte ori e nevoie: “Ce înseamnă să fii la cîrma Uniunii Scriitorilor? Înseamnă să consumi o cantitate uriașă de energie personală nu în folosul tău, ci pentru bunul mers al breslei.” O limbă care a fiert bine se curăță cu ușurință de pielița albă, după ce s-a răcit. Se taie limba în felii de 1 […]

A fost odată ca niciodată un tînăr pe numele lui Florin Râpă și care, din iluzii grandomane, semna cu pseudonimul Florin Iaru. Înainte să plece în armată, dar după ce intrase la facultate, a visat, trei nopți de-a rîndul, același vis. Și-a zis că e un semn. A încercat, pe rînd, să facă din visul ăsta un volum de versuri, apoi o epopee, apoi – că era moda – un ciclu. Armata nu i-a dat răgaz să-și ducă ambițiosul proiect […]

Recentele demonstrații au adus în lumina reflectoarelor neuronii singuratici. De ce singuratici? Dar cum vreți să se simtă sărmanul în turnul de fildeș al sinecurilor de stat și de partid? N-am să enumer aberațiile politice. Ce altceva poate face un politician decît să spună că Opoziția i-a plătit pe demonstranți? Dar faptul că băieți bazați, cu școală și glagore, au putut emite niște căcaturi pe care numai Coruț era în stare să le scoată e de necrezut. Cînd pavăza ideologiei […]

Pe vremea cînd mergeam la Cenaclul din Tei, oblăduit de George Țâra, nu stăteam numai – ca intelectualul de școală veche – în sala de creație, ci o ștergeam, după terminarea capodoperelor, pe terenul de fotbal. Erau multe ambiții și multe orgolii sportive pe acolo. Ce vreți, poeții joacă fotbal cu pasiune și sînt indiferenți ca niște bolovani la îndemnurile de intelectualitate și măiestrie sporită. Mi-aduc aminte pasiunea nebună cu care intram pe teren, hotărîți să rupem bășica și, dacă […]

Din 1990 pînă prin ’94, am continuat să merg la Casa Scriitorilor, vila „Zaharia Stancu“, de la Neptun. Dar, ca un făcut, farmecul zburase. Era atîta libertate de jur împrejur, iar noi nu mai reprezentam nicidecum un bastion al intelectualității refractare la vechi. Dimpotrivă, aveam nostalgia nesfîrșitelor partide de whist, a disputelor politice cu limbaj cifrat și a bețiilor cu vin obținut prin intervenții oculte. Aveam nostalgia sectarului lipsit de secta lui (e vorba de secta profitorilor, căci, înainte de […]

Cum v-am spus acum o săptămînă, comisia parlamentară s-a dus la Roșia Montană, s-a uitat la patrimoniu, a strîmbat din nas și s-a întors. Rămîne cum am stabilit, dăm drumul rîurilor de aur să curgă-n Canada, chiar de-ar fi să nu rămînă piatră pe piatră. În contrapartidă, ONG-urile au dat drumul unui viral care, din păcate, nu e deloc adevărat. O entuziastă localnică, Sanda Lungu, lăuda deunăzi, într-un clip, RMGC, care îi dădea de muncă. Viralul „descoperă“ că domnița ar […]

Pînă mai ieri, tăcerea era de aur și, după cîte cuvinte a scos ministrul de resort, e clar că s-a depășit planul. Pe lîngă cultură foiesc, însă, companii și ONG-uri care au de extras sau de îngropat un aur mult mai concret. E vorba – cum, ați ghicit? – de Roșia Montană. Ieri se va fi terminat excursiunea ministrului și a membrilor UNESCO din Parlament la obiectul gîlcevii. Senatoarea Gabriela Firea, vicepreședintele comisiei comune, a zis că e musai ca […]

În 1995, deveneam, dintr-un nimeni gălăgios, ditamai vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor. De curînd, un vechi amic m-a tras de urechi, că n-aș fi dat pe acolo și nici n-aș fi plătit cotizația. Dar ce e adevărul? Poate că funcția asta îi dă omului un ghiont interior, îi ia nasul la purtare și-i schimbă fățăul în ochii prietenilor. Mă simțeam responsabil de bunul mers al lumii (apăruse ASPRO și războiul era-n toi). Oricît m-aș peria singur, Caragiale, de sus, mă mustră: […]

M-a pus dracu' să întîrzii, după cinci ani conștiincioși, cu niște rate la bancă. Fără să mă întrebe de sănătate, banca a vîndut creanța unei firme de recuperatori, care s-a pus pe lucru. Mi-am achitat datoria și sînt la timp, dar EOS KSI s-a înfipt cu ghearele și cu dinții în beregata mea și mă mușcă de cur zi și noapte. Nici nu știu cui plătesc, băncii sau altcuiva? Și nu știu de unde au ăia numărul meu de telefon […]

De-abia a aterizat Lilian la ICR și tăcerea-i cît capra. N-auzi cîntări în presă, nu vezi lumini de baluri. Ba dimpotrivă, nici n-au apucat noii numiți să se bucure în tihnă și onor de sinecurile lui Marga, că s-a schimbat schimbarea şi, pînă la sfîrșitul anului, vor fi desființate toate sucursalele românești. La început,era preapuțin clar pe unde va umbla Zamfiroiu. Gurile rele ziceau că noul șef al ICR cîntărea, diplomatic, toate posibilitățile și imposibilitățile: Senatul, Ministerul de Externe, vicepreședinții […]