Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

La prăsit

Zoom La prăsit

Nu, deși în titlu stă scris clar și citeț, în poveste e vorba de cu totul altceva. Aș fi putut scrie „La prașilă” sau „Desculț”, dar n-ar fi fost adevărat. Mi-e greu să găsesc un titlu pe măsură, așa că sper să fiu iertat. Era în toamna lui ’77. Facultatea de Filologie avea normă de muncă patriotică la Cochirleni. La struguri, carevasăzică. Așadar, Zaharia Stancu, cel cu iluzoriile lui botnițe, poate dormi liniștit somnul de veci. Eram la muncă patriotică și îmbinam utilul cu plăcutul într-un mod oribil. Toți anii, toate fetele (cîtă frunză și iarbă) și toți băieții, cam cît o echipă de fotbal, ne cazaserăm în niște dormitoare improvizate. Era sfîrșitul lui septembrie și viile ne așteptau, cum s-ar zice, încărcate de rod. Culegeam ce culegeam, cît era ziua de lungă, apoi, cu forțele reunite, ne adăposteam în dormitoarele lungi, la țigară, alcool și vrăjeală. Umblau niște zvonuri tulburi, că am fi avut printre noi două lesbiene și visam cu ochii deschiși să le surprindem în exercițiul funcțiunii. E drept, de văzut nu le-a văzut nimeni, niciodată, dar aerul sexual și izolarea făceau să plutească peste tabăra de muncă patriotică un abur lasciv. Mi-am petrecut, și eu, cîteva seri în patul unei lungance, dar, pe cuvînt, nu era loc de întors.

De aia, nu-i de mirare că și profesorii sufereau de același sindrom nefe. Așadar, prin a doua săptămînă de muncă în dorul lelii, a izbucnit ideea măreață. Dacă tot nu era să se îmbîrlige nimic, de ce să nu-i îmbîrligăm noi? Așa că grupa creativă a compus o scrisoare a unei imaginare studente nimfomane către Eugen Simion. „Vă iubesc, domnule profesor, sînteți, pentru mine, cel mai minunat bărbat. Vă aștept mîine la stîlpul numărul șapte, cu o pătură. La ora cinci, după ce se termină munca. P.S. Să nu știe nimeni.” Apoi am băut, am rîs, am mîncat struguri cu pîine. Scrisorica a fost strecurată în camera profului și ne-am pus pe așteptat. A doua zi scrutam orizontul și așteptam să se întîmple ceva. Nu s-a întîmplat nimic, pînă după-amiază. Cineva ne-a relatat, pe înserat, că l-a văzut pe Eugen Simion hălăduind în vie. Așa că am compus, la foc, a doua scrisoare: „Iubitule, te-am așteptat la stîlpul numărul șase, dar n-ai venit. De ce, de ce, de ce? Te aștept și mîine, în același loc”.

Era evident că stîlpul șase nu era stîlpul șapte, dar am vrut să vedem dacă nu se prinde. Nu s-a. Anul care a urmat, ultimul, a fost unul al veseliei contagioase. Povestea stîlpului amoros a făcut înconjorul facultății, dar nimeni, vreodată, nu i-a spus viitorului academician că așteptase în zadar. Prașila dăduse roade.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    E chiar OK titlul, jocul de cuvinte cu „prăsit” vs. „prășit”….

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

  • Pînă la capăt și pînă la ultimul centimetru

    12 februarie 2024

    Vom sprijini Ucraina pînă la capăt, a zis Joe Biden la Varșovia, pe vremea cînd își confunda doar un fiu cu celălalt, nu și pe președintele Macron cu defunctul președinte […]

bijuterii argint