La prăsit
Nu, deși în titlu stă scris clar și citeț, în poveste e vorba de cu totul altceva. Aș fi putut scrie „La prașilă” sau „Desculț”, dar n-ar fi fost adevărat. Mi-e greu să găsesc un titlu pe măsură, așa că sper să fiu iertat. Era în toamna lui ’77. Facultatea de Filologie avea normă de muncă patriotică la Cochirleni. La struguri, carevasăzică. Așadar, Zaharia Stancu, cel cu iluzoriile lui botnițe, poate dormi liniștit somnul de veci. Eram la muncă patriotică […]