În documentarul China Hustle apare un soi de proverb atribuit chinezilor: “În apă limpede nu prinzi nici un pește!”. Probabil că pescarii sunt de acord cu asta. Ecologiștilor nu le pasă dacă apa e limpede sau curată, turiștii sunt cuceriți de mările și oceanele cu apă clară, iar peștii sunt ultimii care ar avea un cuvânt de spus.
În Delta Dunării,
apa este departe de a fi limpede, cărând cu ea aluviuni strânse în peste 2.800 de kilometri, în zece țări. Dar nici pește nu prinzi cine știe ce. Oricum, nu ca pe vremuri. Pentru că apa asta, departe de a fi limpede, mai este și foarte poluată.
Poluarea Dunării în Deltă este pusă de mulți în cârca țărilor din amonte. Cică de la ele, mai ales de la unguri, vin chimicalele, care se strâng taman la noi.
De-a lungul Dunării sunt multe fabrici construite mai ales în ultimii 60 de ani. Aceste fabrici au deversat multă vreme substanțe chimice în Dunăre. Uneori au avut loc accidente care au poluat grav apele fluviului, chiar dacă nu totdeauna s-a aflat. Au mai fost și bombardamentele NATO în Serbia, care au atins fabrici și combinate chimice de pe malul Dunării. Substanțe dăunătoare mediului s-au revărsat atunci în Dunăre și parte dintre ele au ajuns, inevitabil, în Deltă.
Dar a pune poluarea apelor din Deltă
doar în seama celor din amonte e total greșit. E drept, în Deltă nu există fabrici și uzine care să polueze, dar poluarea, ce să vedeți, nu de la fabrici și uzine vine, neapărat.
Analizele făcute apei, în ultima vreme, arată că sunt extrem de crescute cantitățile de azot, fosfor și potasiu și că se regăsesc și substanțe precum clotianidin, imidacloprid și proticonazol. În mod deloc surprinzător, aceleași substanțe se găsesc și în solul terenurilor agricole din Deltă. Iar acolo chiar nu au ce căuta astfel de substanțe, pentru că folosirea lor este interzisă în agricultura din Deltă de zeci de ani.
Mai exact, prin legea
Rezervației Biosferei Delta Dunării, pe teritoriul acesteia nu se poate practica decât agricultură ecologică. Iar agricultura ecologică presupune că agricultorul nu folosește nici îngrășăminte și nici fungicide sau ierbicide, precum nici semințe tratate chimic. Și, totuși, în agricultura din Delta Dunării se folosesc astfel de substanțe, pe scară industrială. Probele de sol, probele de apă, poluarea din întreaga Deltă dovedesc acest lucru, dar practica nu doar că nu se oprește, ba cei care au otrăvit Delta în ultimii douăzeci de ani au început să-și folosească în Parlament influența, pentru a se permite folosirea chimicalelor în agricultura din Deltă.
Săptămâna trecută,
după zilele libere de Paște, unul dintre marii concesionari de terenuri agricole din Deltă a reînceput lucrările agricole. Culmea, o face pe un teren asupra căruia nu mai are nici un drept, contractul de concesiune expirând în octombrie 2017. Și totuși, fără drept, fără autorizație de mediu, fără pic de rușine sau fără teamă de consecințe, cei de la Anglo Rom și Delta Rom și-au trimis utilajele în teren.
Timid, printre tractoarele de pe terenul agricol din zona Tigăi, și-a făcut apariția și un utilaj care ierbicida. Pentru că se poate și pentru că legea nu le face nimic decât cu greutate.
Aceleași firme, Anglo Rom și Delta Rom, au început să piardă în instanță procesele intentate pentru că au folosit substanțe chimice interzise pe teritoriul Deltei. Cel mai probabil vor pierde și contractele pe care încă le mai au și care, oricum, expiră în octombrie 2018. Cu toate acestea, ei continuă să polueze Delta, să-i otrăvească terenurile și, implicit, să-i mai omoare din peștii puțini care mai înoată pe acolo. Nu sunt singurii, din păcate.
Zonă săracă
și fără prea multe oportunități de dezvoltare, Delta Dunării ar putea deveni o zonă care să producă și să alimenteze cu produse eco întreaga Românie. În câțiva ani, terenurile infestate cu chimicale ar putea fi curățate, iar pe ele s-ar putea practica agricultură ecologică. Dacă, însă, lobby-ul parlamentar al celor cărora nu le pasă de Deltă reușește, putem pune de pe-acum cruce agriculturii ecologice, faunei și florei. Vom avea producții-record la hectar, iar turiștii vor admira peștii cu trei capete, păsările fără pene și enoții fără blană. O să fie frumos, ce mai.
