Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Avem și noi proteste ca afară

Zoom Avem și noi proteste ca afară

Lumea zice că ce se întîmplă în țară legat de Roșia Montană sînt niște proteste de hipsteri. Alții zic că la Universitate s-a umplut de hippioți socialiști. Ambele variante sînt adevărate, deci putem să le zicem direct hipsterioți și să trecem peste asta. Dar să lăsăm pentru o clipă miștourile pe seama mustăcioarelor lor de virgini, a blugilor pe cur și a pălărioarelor ridicole, pentru că, în ultima săptămînă, hipsterioții au dat o dovadă de civism mai mare decît orice sindicat, decît orice grup de pensionari nemulțumiți. Oamenii care au ieșit în stradă săptămîna trecută n-au fost protestatari. Au fost un happening sau, mai pe limba lor, o instalație. Cu tobe, trompete, scandări, cîntece, aplauze și huiduieli. Și, fix ca orice instalație, și-au luat și niște gaz.

În prima seară de luni, protestatarii au ocupat Regina Elisabeta, iar ea n-a avut nimic împotrivă. Sînt o grămadă de oameni în picioare, dar și mai mulți așezați pe jos, ceea ce dă senzația că în orice moment poate să înceapă un concert Vasile Șeicaru. Dar nu cîntă nimeni în afară de ei. Nucleul mișcărilor e format în mare cam din aceiași oengiști eco-civici, de la toate paginile alea care au informat și anunțat evenimentele pe Facebook, Twitter și blog-uri cu tot ce mișcă pe la manifestații.

Miercuri, cînd ajung la fîntîna de la Universitate, văd că pe manifestanți i-au înconjurat jandarmii cu un cordon u­man, care arată fix ca cel mai mare joc de „Țară, țară, vrem ostași“ din lume. Ce e ridicol la toată situația e că în jumătate de oră s-au adunat în spatele cordonului aproape la fel de mulți oameni ca și în fața lui, așa că Jandarmeria bate în retragere, iar protestatarii ocupă cu ușurință bulevardul Brătianu. În seara asta au loc și mici tentative de a sparge linia forțelor de ordine, ca să se acapareze ambele sensuri de mers, dar Jandarmeria se scapă la gaz mai ușor decît un sconcs prins la colț de un cîine. Lucru un pic rușinos, în contextul în care ei arată ca țestoasele ninja cu beretă, iar cel mai contondent lucru din mîinile hipsterioților sînt pet-uri goale. În toată seriozitatea cauzei, e o naivitate dezarmantă. Nu chiar cît să lase jandarmii pulanul din mînă, dar înduioșătoare cel puțin: o puștoaică pitică, șoarece de bibliotecă, stă nas în nas (sau nas în piept, mai bine zis) cu ditamai jandarmul și îi țipă fără să clipească că lucrează în slujba poporului. Și, cumva, reușește să-l facă la jocul privirilor pe băiatul cu băscuță.

Pe la sfîrșitul săptămînii, părea că Roșia o să se fîsîie, mai ales că vineri a fost și meci. Bucureștiul a fost un ghiveci de proteste. La fîntînă – Roșia Montană, la Romană – pro-eutanasiere, la Teatrul Național – anti-eutanasiere, iar între ele – cîțiva pensionari pierduți care strigau „Jos Băsescu!“. Dar apoi a venit duminica.

S-au organizat mai multe grupuri din cartiere, care s-au adunat la universitate și apoi în fața Guvernului. Pe Facebook curg atît de multe hashtag-uri cu #roșiamontană încît ai senzația că te uiți la o partitură muzicală. Cu fiecare postare estimarea crește. 4.000. 5.000. 8.000. 10.000. 15.000, cineva chiar a zis peste 20.000 de oameni. Poate erau cîteva miliarde, nu mă pricep la numere. Dar cel mai probabil nu. S-au deplasat de la Universitate spre Victoriei, iar apoi au luat-o pe Ștefan cel Mare și s-au întors pe Moșilor înapoi în Piața Universității. În timp ce alergam să prind protestul din urmă, vedeam ce urme au lăsat peste tot. Nu au rupt garduri, nici nu au spart magazine. Dar o țigancă florăreasă, al cărei univers de preocupări nici că poate fi mai departe de exploatările miniere de la Roșia Montană, vorbește despre furt și înșelătorie. Pentru fiecare televiziune care a refuzat să difuzeze imagini, cele cîteva mii bune de oameni au reușit să facă audiență live în Capitală cît să compenseze.

La Universitate în rond, duminică, s-a bătut cu sticla-n asfalt pînă n-a mai știut asfaltul de el. Luni am aflat că, deocamdată, RMGC-ul trece în așteptare. Deci, cumva, există o mică licărire de speranță pentru cauzele pierdute. Dacă pe asta am rezolvat-o, acum putem să ieșim în stradă liniștiți pentru calificarea României la Mondiale.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Toamnă electorală

    22 septembrie 2020

    Precum o bostană cu genunchii sparți, geaba număr zile: joia muri marți, sîmbăt-am pierdut-o vineri la un tîrg, miercurea îmi pare babă dată-n pîrg ce-a visat că-i cloșcă într-o zi […]

  • Ambiții politice la virusul ucigaș

    22 septembrie 2020

    Duminică, 27 septembrie 2020, agentul electoral COVID va stabili o ordine șchioapă a puterii pe următorii patru ani. E cel mai imparabil caz de democrație nereprezentativă din istoria modernă, neprevăzut […]

  • Școală, școală, vrem postaci!

    22 septembrie 2020

    Și, așa cum ni s-a promis, a început școala. În cele mai sigure, normale și deosebite condiții, asigurate cu înțelepciune și operativitate de către Guvernul României, înțelept condus de către […]

  • Spovedanie

    15 septembrie 2020

    Sunt gol de sentimente ca o biserică, toamna, cînd nunțile toate s-au veștejit și fosta-mi iubită se joacă de-a doamna cu șeful ocolului din Maglavit. E-un schimb valutar între grauri […]

  • Cea mai profitabilă afacere de pe pămînt

    15 septembrie 2020

    Nici să fi înviat Spiru Haret nu s-ar fi discutat atît de mult despre școală. Coronavirusul a trezit-o un pic la realitate. A pălmuit-o, cît să clipească mirată, și a […]

Cele mai citite