Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Băieții deștepți scapă de revoluții

Zoom Băieții deștepți scapă de revoluții

Formularul 600 a apărut peste noapte, la sfârșit de decembrie 2017. Nu ne-a explicat nimeni de ce, dar, cunoscând stupiditatea statului român, e destul de clar că el, statul, avea nevoie de acest formular pentru a ușura viața angajaților din ANAF și pentru a complica și mai mult calculele pe care trebuie să le facă un simplu contribuabil pentru a ști câți bani are de dat statului.

În sine, trecerea contribuțiilor
din sarcina angajatorului în sarcina angajatului nu este un lucru rău. Momentul acela în care angajatul vede câți bani câștigă, de fapt, și cât trebuie să dea statului este unul unic. E genul de revelație de care, până acum, aveau parte doar contabilii și angajatorii. Să fim sinceri cu noi înșine: cei mai mulți dintre noi, cei care nu lucrăm la stat și nu am avut firme cu mulți angajați, habar n-aveam care este salariul brut și cam cât plătim lunar pentru sănătate, șomaj și alte daraveri pe care, chipurile, le datorăm statului.

Dar nu educarea cetățenească
a contribuabilului a urmărit-o Guvernul atunci când s-a hotărât să pună plata dărilor către stat în cârca angajatului. Guvernul pur și simplu s-a gândit că, oricât de riscant ar fi să lase omul să plătească singur, tot devine mai certă colectarea banilor decât dacă o lasă în seama angajatorilor. Pentru că, oricât de dură ar fi legea, există angajatori care sunt datori la bugetul asigurărilor sociale și la cel al asigurărilor sociale de sănătate de ani de zile, nedând vreun semn că ar vrea să plătească vreodată. Iar statului îi este și i-a fost dintotdeauna mult mai ușor să facă presiuni asupra oamenilor și să execute oameni, nu firme. Un om intrat în malaxorul ANAF, oricât de rezistent ar fi, ajunge, până la urmă, să plătească, uneori chiar și ceea ce nu datorează. O firmă nu va face asta, căci o firmă poate dispărea pur și simplu, lăsând pe toată lumea cu buzele umflate. Pentru câteva milioane de contribuabili, dispariția, fie ea și doar scriptică, nu este o soluție.

Formularul 600 nu era el însuși
o problemă. se putea completa, se putea depune până la sfârșitul lui ianuarie. Problema era ce presupunea formularul cu pricina. Or, problemele din spatele formularului nu au dispărut. În lipsa normelor de aplicare a Codului Fiscal așa cum a fost el revoluționat anul trecut, nici o persoană serioasă nu a putut spune exact cum își vor plăti dările cei care au venituri din activități independente mai mari, lunar, decât salariul minim pe economie. Au fost vehiculate diverse variante, inclusiv aceea că dările ar trebui plătite în avans. Unii au spus că trebuie plătite cu trei luni în avans, alții că trebuie plătite în avans pe tot anul. Dar asta, de obicei, a fost părerea unor angajate de la ghișeele ANAF, preluată, pentru că era convenabilă demonstrației, de către cei loviți, cumva, de acest formular. Dn păcate pentru demonstrație, nici măcar statul român nu poate cere taxe pentru venituri pe care nu le-ai realizat, așa că singura opțiune era și este plata dărilor lunar sau trimestrial, dar după realizarea veniturilor.

Mai mult, unii dintre cei care
câștigă bani din activități independente (drepturi de autor, chirii, arende etc.) erau și încă mai sunt avantajați de modificările Codului Fiscal. Dacă veniturile lor anuale din activități independente sunt mai mari de 12 salarii minime pe economie, ei pot opta să plătească taxe doar la valoarea salariului minim pe economie. Restul banilor ar fi scutiți de taxe. E dezavantajos pentru pensie, care se va calcula la nivelul salariului minim, dar cam asta e tot. Așadar, nu puțini dintre cei care realizează venituri din activități independente ar fi avut de câștigat. Sau, poate, încă au, căci nu s-a eliminat decât formularul, nu și modalitatea de plată a dărilor.

Problema cea mare, însă,
au avut-o și o au plătitorii de drepturi de autor, de exemplu. Ca și în cazul ITiștilor, pentru ca venitul lunar să nu scadă, angajatorul trebuie să plătească mai mult. Iar asta nu convine. În cazul unora, însă, problema e și mai mare: trebuie să plătească.

Presa, în general, funcționează cu contracte pe drepturi de autor. Așa sunt plătiți ziariștii, pentru a se mai micșora fondul de salarii, prin micșorarea sumelor datorate statului. E legal și, câteodată, e singura bulă de aer la care mai apelează presa pentru a supraviețui. Ei bine, prin trecerea dărilor în sarcina angajatului/beneficiarului de drepturi de autor, o televiziune, spre exemplu, precum Realitatea TV, ar trebui să le dea angajaților și banii necesari pentru a-și plăti aceste dări.

Numai că, de ani de zile, Realitatea nu mai plătește, în materie de salarii/drepturi de autor, decât netul angajaților. Dările către stat nu sunt plătite și se adună, zi de zi. La fiecare trei luni, datoria Realitatea Media către statul român crește cu aproximativ două milioane de lei, adică exact cu valoarea CAS, CASS și a altor dări pe care Realitatea ar trebui să le plătească și nu o face. După modificarea Codului Fiscal, Cozmin Gușă și cei din jurul său ar fi trebuit ca, de la 1 ianuarie, să dea angajaților banii datorați statului, pentru ca angajații să se asigure la sănătate, șomaj etc. Or tocmai acest lucru nu vrea să-l facă domnul Gușă, căci e o plăcere să vociferezi împotriva celor care dau găuri bugetului din poziția omului care stă în insolvență de o veșnicie, continuând să dea găuri bugetului.

Da, presa e asuprită, Realitatea TV e vânată și va fi victima politicienilor. serios? Oare când ajungi la peste 100.000.000 datorii la stat, bani pe care nu-i vei plăti niciodată, tot victimă te numești sau ai început să treci, pe nesimțite, în tabăra călăilor bugetului?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • De ce începe să-mi fie mie rușine de sfînta nerușinare a altora

    19 iunie 2018

    Într-o vreme în care personajele lui Caragiale au evadat din proiect sfidînd legile metamorfozei, nu părem prea zguduiți că Mița Baston i-a luat locul lui Tipătescu, nici că Efimița nu […]

  • Klaus și uz de klaus

    19 iunie 2018

    Săptămîna trecută, un judecător al Curții Constituționale, Lăzăroiu, a fost amenințat. Sună îngrozitor, dar e exact așa cum sună. Consilierul prezidențial Tănăsescu și-a luat concediu și l-a atras în biroul […]

  • Isărescu și sclavii

    19 iunie 2018

    Când au apărut informații despre colaboratorul Manole, în presă a fost embargou ca pe vremea lui Gabriel Oprea. Există suspiciuni mai mult decât rezonabile că Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a […]

  • Războiul de independență se amînă

    12 iunie 2018

    Mitingul PSD, înrămat de Antena 3 și RTV, atîrnă acum pe perete, alături de mitingul #rezist, pictat, de-a lungul unui an întreg, de Digi24, Realitatea TV și HotNews. Sînt două […]

  • Dulăul cu colții pe-arginți

    12 iunie 2018

    “Bătrânii și moldovenii ne vor distruge viitorul!”, spuneau, fără fereală, antipatizanți de toate vârstele ai PSD-ului, înainte de parlamentarele din 2016. Prin urmare, pe locul 1 al listei pentru Senat […]