Dacă-l întrebai unde locuieşte, Pâcă ridica din umeri. Era poet. Nu mai avea de mulţi ani o adresă, nici măcar un cotlon clandestin. Umbla cu un pat pliant după el. Vara, dormea prin parcuri, iarna, îşi întindea patul sub melcul scării vreunui bloc vechi. Îşi făcea veacul la Singapore, o cîrciumă unde venea lume amestecată – pictori, actori, poeţi şi cel puţin un turnător.
Acolo îşi recita Teodor Pâcă baladele şi bea pe datorie. Cerşea cu o inocentă seriozitate. Mai cîştiga un ban făcînd figuraţie prin filme. Prietenul lui, George Astaloş, îl lua acasă, cînd i se părea că e prea dăulat. Astaloş primise o maşină Opel de la o rudă din Germania. Ce-i vine lui Pâcă după o jumătate de noapte la băutură? Să-l lase Astaloş să doarmă în Opel. Cînd s-a trezit mahmur în maşină, l-a încercat o curiozitate. A pornit motorul şi ce-o mai fi făcut, că a ajuns cu Opelul într-un zid, de i-a făcut motorul pilaf. Iese Astaloş speriat din casă. Îşi scoate prietenul din maşină. Baladistul, neatins, îi spune că ar fi fost cazul să dea ceva de băut în amintirea automobilului şi să-i zică mersi că-l scăpase de-o grijă.
Publicat în Cațavencii, nr. 44, 7-13 noiembrie 2012
