Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Banciu gol

Zoom Banciu gol

Radu Banciu se lasă. Îmi voi aminti cu bucurie de serile în care nu mă uitam deloc la emisiunea lui.

La fel de bine puteam să-i văd derapajele misogine, homofobe sau ura împotriva săracilor a doua zi pe site-ul B1.ro, care se lăuda cu ce spunea noaptea vedeta. Pentru că așa e prostia: se ia și nu doare.

Există o fudulie a românului: respectul pentru cel care știe nume, cifre, date, cel care are multă carte băgată în cap, în felul în care bagi rahatul de câine în punguță ca să-l arunci la coș.

Ei sunt românii pe care îi poți auzi: da, dom’le, într-adevăr, îi ura pe unguri Vadim, dar era deștept foc. Și căscau gușterii canalizarea la Vadim cum turuia date de naștere ale compozitorilor, scriitorilor. Se lăsa Vadim în cultură cum se lasă porcul în propriul rahat, și lumea: da, bă, uite, o fi cum o fi, dar e al dracului de deștept. Pentru mulți dintre români poți fi deștept deși ești xenofob, homofob, deși nu ai descoperit și nu ai inventat nimic în afară de noi culori ale spumei de la gură. Dacă-i scuipi românului niște Puccini și Kant, te pupă-n fund.

Pe aici, pe undeva, era și Radu Banciu. Dom’le, ziceau unii, are memorie. Și primul meu calculator din 1998 avea memorie. Și ceasul pe care-l port la mână are memorie.

Culmea, prin Vadim, prin Banciu, prin ce consideră românul limitat că are acces la “deșteptăciune”, se exploatează, de fapt, slăbiciunea pentru clasa deșteaptă și valoroasă, în raport cu vulgul, cu proștii, cu populimea. Se uitau unii la Banciu și dădeau din cap exact pe ideea: bă, mă uit la Banciu, înseamnă că sunt deștept, pentru că Banciu zice cuvinte în franceză și se lamentează că ăștia din politică sunt proști. Deci noi și cu Banciu nu suntem proști, doar că nu am avut noroc. Altfel: muie lui Halep, muie la toți, noi suntem deștepți.

Se încheie un capitol trist și penibil graseiat din istoria televiziunii, să sperăm că dispare și nu se răzgândește.

Citeşte mai multe despre:

2 comentarii

  1. #1

    Se pare că este multă dreptate in articol. Niciodată un ziarist nu a făcut mai mult rău.

  2. #2

    Vizavi de Vadim, cred ca trimiterea doar la compozitori si scriitori este simplista. Putea da detalii despre absolut totii presedintii SUA (ii stia dupa numarul de ordine, le stia si al doilea prenume, elemente semnificative din mandate), despre Mita Biciclista, Crucea de Piatra, etc. Mult mai mult (chiar daca inutil) decat dl Banciu, care se distinge exact printr-o franceza nazalizata (cred ca nu din afectare, ci de la natura) si cam atat.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Recviem pentru mustața lui Dragnea

    19 noiembrie 2019

    Prieten la toartă cu bărbierul austriac al Munților Carpați, Klaus Iohannis a reușit și el performanța de a-i ușui vrabia de sub nări lui Liviu Dragnea, lăsîndu-l orfan de mustață […]

  • Ciuma Roșie biruitoare

    19 noiembrie 2019

    Națiunile se ridică atunci cînd norocul le suflă în pînze. România a prins furtuna norocoasă de acum un secol – cînd, după ce a pierdut un război, și-a dublat teritoriul. […]

  • Fenomenalul domn Cîțu

    19 noiembrie 2019

    Când a încercat, la inițiativa prietenului lui mai inteligent, Lucian Isar, să atace speculativ leul, în 2009, Florin Vasile Cîțu a primit de la Mugur Isărescu un dos de palmă […]

  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

Cele mai citite