Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Banii sau viața politică?

Zoom Banii sau viața politică?

Liviu Pop poate să respire ușurat. Un alt măscărici a ieșit pe scenă și face publicul să râdă isteric și să-și smulgă părul din cap. Ionuț Mișa, cu mecla lui de detectiv amator, a introdus o taxă care exista. Și a zis că o introduce pentru că ne presează UE. De partea cealaltă, aiuristicul Mihai Tudose zicea că nu are sens să se bage legea asta, că s-a discutat, dar nu are sens. Însă, cum spuneam, legea exista. Oare e cineva care nu înțelege ridicolul în care se găsesc acești indivizi? Mă rog, alții în afară de ei. Nea Livache?

Și toate acestea pentru că Liviu Dragnea. Dacă nevinovatul pescar de pe Belina ar fi plecat de la șefia PSD, acum cu totul altfel ar fi stat datele problemei. Nu mai zic că însăși problema n-ar fi arătat în halul în care arată. Însă el nu pleacă, după cum știm, pentru că e nevinovat și pentru că DNA vrea să cucerească universul și pentru că Iohannis e implicat politic, nu ca ceilalți președinți. Pentru toate acestea, dar mai ales pentru că doar el, Dragnea, poate lupta cu sistemul, cu binomul, cu statul paralel.

Toate acestea se știau la alegeri. Când Dragnea și PSD au venit în fața oamenilor, cum se zice, oamenii aveau pentru ei și-un vot, și-o flegmă. Se știa că Dragnea e un baron de ultimă speță, un băiat incult și cu bani crescut în subteranele partidului să împingă la marele car de luptă pesedist.

Cu toat acestea, atât de mare a fost disperarea și lipsa de orizont a țării încât s-a mers pe datina aceea care zice: bă, PSD ia, dar mai și dă!

Și da, atât de disperată era România aceasta a inegalităților sociale încât s-a votat PSD cu două mâini.

Însă nu cred că Dragnea ar putea fi vreodată atât de naiv încât să creadă că, în ochii oamenilor, ar fi vorba de Mișa, de Pop sau de alt cărător de geantă. E vorba doar de el, de Dragnea, și de banii pe care i-a promis. Există o creștere economică de neam prost, peste 6%, despre care vorbiți toată ziua. Noi, poporul, vrem din ea.

Amânarea creșterilor de pensii și disperarea după bani la buget, cum arată așa-zisa taxă de solidaritate, sunt semnele unei guvernări prostești, fără cap. Și cum naiba ar fi putut să arate ceva care a ieșit dintre urechile lui Darius Vâlcov?

1 comentariu

  1. #1

    Corect! Singura satisfactie poate fi aceea ca cei care s-au grabit sa voteze PSD-ul cu doua maini isi musca acum mainile. Sau macar una dintre ele.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Recviem pentru mustața lui Dragnea

    19 noiembrie 2019

    Prieten la toartă cu bărbierul austriac al Munților Carpați, Klaus Iohannis a reușit și el performanța de a-i ușui vrabia de sub nări lui Liviu Dragnea, lăsîndu-l orfan de mustață […]

  • Ciuma Roșie biruitoare

    19 noiembrie 2019

    Națiunile se ridică atunci cînd norocul le suflă în pînze. România a prins furtuna norocoasă de acum un secol – cînd, după ce a pierdut un război, și-a dublat teritoriul. […]

  • Fenomenalul domn Cîțu

    19 noiembrie 2019

    Când a încercat, la inițiativa prietenului lui mai inteligent, Lucian Isar, să atace speculativ leul, în 2009, Florin Vasile Cîțu a primit de la Mugur Isărescu un dos de palmă […]

  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]