„Ce mai fac ONG-urile?” O întrebare pe care nici un om normal nu a rostit-o vreodată seara, pe canapea, sau cu prietenii, la bere. Adevărul e că nimeni nu se întreabă, chestie sesizată de multe astfel de organizații. Ei bine, ONG-urile există pentru a ajuta. Ele se ceartă cu birocrația din instituțiile de stat, luptă pentru cauze nobile și îi ajută pe cei uitați de lume. Problema e că ONG-urile gravitează tot pe lângă oameni, tot pe lângă stat și prea puține sunt vaccinate împotriva flagelului care a acaparat în ultimii 25 de ani orice structură care folosește bani destinați publicului. Rezultatul? Bani aruncați.
Dependențele și handicapurile sunt pentru ONG-uri precum bordurile și sălile de sport pentru primării. E aproape macabru cum dependența de droguri sau lipsa simțului văzului pot fi exploatate atât de mult și atât de eficient. La Cluj, de exemplu, nu ești ONG dacă nu ai reușit măcar o dată să mulgi fondurile norvegiene de niște bani. Norvegienii dau bani pentru absolut orice și nu li se pare deloc ciudat când o organizație non-guvernamentală cere echivalentul a peste 800.000 de lei pentru a integra civic și a consilia profesional 100 de tineri. Pentru că da, așa sună cele mai mari probleme ale unor tineri nevăzători în accepțiunea unui ONG care timp de 12 luni va cheltui 864.000 de lei pentru a le oferi celor care nu văd șansa unor mese pe întuneric sau ciclism în tandem cu alți 200 de „văzători”.
Pentru că banii vin, sunt foarte gratis și de ce să nu îi luăm acasă? Cu așa o mentalitate, tot la Cluj, au ajuns tot din Norvegia vreo două milioane de lei pentru integrarea civică a romilor care locuiesc într-o groapă de gunoi de la marginea orașului. Pentru că nevăzătorul care vrea să-și plătească impozitele la ghișee unde nici un formular nu e adaptat nevoilor sale visează nu la un ajutor real, ci la pliante și pixuri împărțite concitadinilor care așa ar urma să conștientizeze că lipsa văzului e cu adevărat o problemă și că în jurul lor există oameni care trăiesc cu un astfel de handicap. Și așa dispar 864.000 de lei într-un an și viața a 100 de nevăzători devine, brusc, mai bună.
