În 2013, Comisia Europeană a imaginat, în cadrul Politicii de Coeziune, un mecanism care să rezolve problema diferențelor economice dintre anumite regiuni ale țărilor membre. Mecanismul se numește ITI (Investiții Teritoriale Integrate) și ajută regiunile în care se aplică să aibă la dispoziție o sumă garantată din fondurile europene ce revin țărilor în care se aplică. A fost nevoie de apariția acestui mecanism de distribuire a fondurilor europene pentru că modul în care se accesează în mod normal fondurile europene putea, uneori, să îngrădească accesul la banii UE pentru regiuni defavorizate sau nu corespundea unei viziuni de dezvoltare regională întinsă pe o perioadă mai mare. Traducând din limba de lemn a Uniunii, ITI este un mecanism care asigură ceva bani și celor mai puțin pricepuți în atragerea fondurilor.
În acest moment,
sunt 11 țări membre UE care au adoptat pentru anumite regiuni mecanismul ITI. Lista țărilor care preferă să dezvolte programe de dezvoltare regională țintite cuprinde Anglia, Belgia, Cehia, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Olanda, România, Scoția, Suedia.
În Germania, de exemplu, ITI se implementează în două landuri: Schleswig-Holstein și Baden-Württemberg.
Nu este obligatoriu ca într-o țară să funcționeze un singur mecanism de tip ITI. În Belgia funcționează trei, în Cehia nu mai puțin de șapte, în Olanda patru, în Italia cinci. În România, ITI se implementează într-o singură zonă, și anume în aria teritorială acoperită de Rezervația Biosferei Delta Dunării.
Pentru investițiile
de infrastructură și în dezvoltarea rurală a zonei, pentru ITI Delta Dunării s-au alocat aproximativ un miliard și două sute de milioane de euro. Ca toate finanțările din fonduri europene din România, din exercițiul financiar 2014-2020, nici în cadrul ITI nu există, în momentul acesta, vreun euro cheltuit, decontat sau măcar certitudinea vreunui program aprobat spre finanțare. Cu toate acestea, conducerea ADI ITI este optimistă și se gândește să ceară o suplimentare a fondurilor, cele actuale părându-i-se insuficiente.
Și este normal să fie
așa, pentru că se preconizează cel puțin două investiții majore care au nevoie de finanțare prin ITI; podul peste Dunăre care va lega județele Tulcea și Brăila și reabilitarea falezei Dunării din municipiul Tulcea. Doar podul este o investiție estimată la aproximativ 500.000.000 de euro, fiind vorba și de construirea a 26 de kilometri de drum expres cu caracteristici de autostradă. Ar mai rămâne, așadar, cam 700.000.000 de euro, plus-minus, pentru alte proiecte. Alte proiecte care sunt, totuși, la fel de costisitoare și ele, incluzând reabilitări de drumuri, varii construcții, modernizări ale zonei prin introducerea alimentărilor cu apă sau a canalizării în mai multe localități. Așadar, cei 700.000.000 de euro nu sunt cu adevărat mulți, dacă ne gândim că numai Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, în parteneriat cu alte instituții, cum ar fi Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Delta Dunării, are proiecte ce se apropie, ca valoare, de 50.000.000 de euro.
Și pentru că
UE și Comisia Europeană nu aruncă, totuși, cu banii la întâmplare, mecanismele ITI funcționează în baza unor strategii de dezvoltare. În cazul ITI Delta Dunării vorbim despre “Strategia integrată de dezvoltare durabilă a Deltei Dunării”, elaborată în perioada 2013-2015 de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în cadrul unui proiect cu finanțare europeană. Această strategie stă la baza constituirii ADI ITI sau, cum i se mai spune, ITI Delta Dunării. Pe baza strategiei de dezvoltare durabilă, vor beneficia de finanțare prin ITI atât 38 de unități administrativ-teritoriale, cât și entități private, de la firme la ONG-uri.
Cu toate acestea, ITI
nu este chiar o autoritate de management. ADI ITI Delta Dunării coordonează și monitorizează la nivel local implementarea programelor finanțate de către diverse autorități de management. În cadrul mecanismului ITI din România se întâlnesc fonduri controlate de mai multe autorități de management aparținând de trei ministere (actualmente două, prin comasarea Ministerului Dezvoltării Regionale și al Administrației Publice cu Ministerul Fondurilor Europene). Așadar, destinația banilor nu se alege la Tulcea și nici în vreuna dintre celelelte localități de pe teritoriul Rezervației, iar influența autorităților locale asupra distribuirii banilor este minimă.
Nu se poate nega existența
unor masive interese legate de cheltuirea acestor bani destinați doar zonei acoperite de RBDD. Toată lumea vrea să smulgă o bucățică, o firimitură, o măslină sau măcar o atenție financiară din aceste fonduri. Că doar puțini o vor face, este destul de clar. Că o vor face în baza ghidurilor solicitantului existente și ca urmare a deciziilor autorităților de management, iar este clar. Așa că e greu de susținut că este vorba despre o afacere locală. Chiar dacă televiziunile sunt din ce în ce mai interesate de subiect, încercând, unele dintre ele, să inducă ideea unor fraude deja comise. Totul în speranța că vor fi ele televiziunile alese, eventual, pentru cheltuirea banilor de publicitate ai marilor proiecte de infrastructură finanțate prin ITI.
Până la urmă, totuși,
vorbim despre cei aproape 200.000 de baroni locali care sunt locuitorii județului Tulcea, ce au o șansă nesperată să beneficieze de niște investiții garantate de UE. José Manuel Barroso, sub a cărui președinție a CE s-a decis înființarea mecanismelor ITI, și Jean-Claude Juncker, sub a cărui președinție se implementează, sunt frații baronilor locali, fie ei mari sau mici, căci lor li se datorează funcționarea acestor mecanisme care concentrează fonduri multe în regiuni nu foarte extinse. Dacă e să ne uităm după mișmașuri și parandărături, de ce nu am căuta mai întâi la cei care, crezând că ajută regiunile mai puțin dezvoltate, au luat aceste decizii?
