Ca să nu mai rămân repetent și anul acesta, amicul Nectarie m-a scos „la un ceai“, la Casa universitarilor, pe terasa din spate (aia care dă spre strada Arthur Verona, prin grădină, pe lângă budă). până aici, nimic interesant. O vagă urmă de culoare ar putea fi faptul că, după ce-a trecut și acest 23 August, poți merge la Casa universitarilor ca să-ți faci o idee despre comunism: acolo timpul a trecut foarte încet, așa că prețurile sunt mici, mâncarea bubuie de carbohidrați, iar chelnerițele de nervi, d-ăia speciali, de menopauză (exemplul perfect erau „taxatoarele“ din tramvaie, dar au dispărut de mult). O altă „culoare“ e amicul Nectarie în sine: român, călătorit, intelectual ca formație, white collar ca profesie, vorbește (bine!) franceza, engleza și spaniola, are o nevastă superbă, corporatistă; cu toate astea, umblă după mine ca scroafa după vier. el, nu nevastă-sa. De ce umblă? păi, ca să-mi salveze sufletul din ghearele satanei, d-aia umblă. Pentru că Nectarie, amicul (nu-l cheamă așa, îi protejez identitatea), suferă de ortodoxie galopantă, cum rar se vede. Mi-a zis că-n mine a intrat Celălalt (la început n-am înțeles, am crezut c-oi fi scăpat săpunul la duș; chiar mă miram c-am uitat momentul, dar mi-am zis că-i de la alcool și abia pe urmă m-am prins unde bătea Nectarie, amicul!), și că pe el l-a sfătuit părintele XXX (duhovnicul lui, am uitat cum îl cheamă) să nu mă abandoneze, să mă ajute să lupt cu Ăl Rău. Ceea ce Nectarie a și făcut. Cum l-a dus mintea.
Mi l-a prezentat, adică, pe N., teolog rusofon din ucraina; ăsta fusese rostul invitației la „ceai“! Că N. este rusofon, nu mă îndoiesc, dar c-ar fi ucrainean și teolog… dați-mi voie! Oi fi eu un naiv între două vârste (apud Bogomil Rainov), dar dați-mi voie s-o spun direct: mai răsfirați, băieți, mai răsfirați! Ideile „teologice“ pe care N., din nesfârșita bunătate a inimii lui ortodoxe, mi le-a spus fără să-l rog sunt următoarele: 1) e foarte bine că scriu despre războiul din Donbas, dar 2) să nu uit că Biserica (se înțelege că cea ortodoxă!) e deasupra politicii, 3) să îmi fie clar că europa îi va trăda iar pe ucraineni, chiar de-ar câștiga războiul, și 4) să îmi fie iarăși clar că armata ucraineană, „setoasă de sânge“, va căuta un alt război după ce-l termină pe ăsta, iar cel mai probabil sitting duck este România; mi-a dat exemplul iugoslav. Am mulțumit pentru sfaturi, mi-am plătit nota și-am plecat. Iar cu idiotul de Nectarie am stricat prietenia.
