Ultimul bar din Macclesfield cu care vă mai plictisesc la rubrica de recomandări de spații de pierzanie la mare înălțime alcoolică, în ipotetica idee că o să ajungeți vreodată în orășelul ăsta de la sud de Manchester, este The Society Rooms, pub-ul afiliat lanțului britanic Wetherspoon găzduit de o clădire de vîrstă respectabilă, fostă bibliotecă victoriană – aveți, deci, toată libertatea să vă imaginați somptuozitatea interiorului transformat, dintr-un sanctuar al cărților oficiat de bibliotecari gomoși, într-un bistrou aerisit, în care doar parchetul, mobilierul sobru și pereții parțial furniruiți mai amintesc cumva de vremurile în care lumea venea aici să citească altceva decît meniuri.
În seara aia tîrzie de miercuri în care am intrat în The Society Rooms, împreună cu „Elijah” și Eusebiu, pentru cîteva beri de rămas-bun, erau ceva consumatori. Și pe terasă, la fumat (imagine cu care se vor obișnui în curînd și românii), și pe la mesele din interior: societatea macclesfieldiană petrecea veselă sfîrșitul programului de lucru. Ne-am așezat undeva în apropierea barului lung, la care gașca făcea coadă pentru refill, fără să mai aștepte vizita chelnerului la masă; am băut vreo două ore, povestind chestii pe care acum mi le mai amintesc destul de vag; cînd a venit timpul, am urcat scările la etaj, spre baia de dimensiuni imperiale care poate adăposti liniștit vestiarul unei echipe de rugby.
De ce aici și nu în altă parte? Prețurile la bere sînt OK (chiar mici, aș spune, comparînd cu concurența locală): între 1,99 lire, sticla mică, la 33 cl, de Brewdog Punk IPA (o scoțiană de 5,6% pe care nu mă zgîrcesc s-o recomand), și 2,99 lire, Erdinger sau Krombacher Pils la 0,5 l, trecînd prin 2,75 lire pint-ul de DB, Devil’s Backbone, de la masa noastră. Dacă ți se face foame, între două pahare, poți să balotezi niște fish and chips sau burgeri garnisiți cu inele de ceapă prăjită. În ofertă există chiar și o variantă vegană: cele de mai sus, minus carne, plus salate și alte nutrețuri.
Ca ultimă remarcă, o particularitate interesantă a locului: The Society Rooms este prima cîrciumă fără muzică ambientală în care am intrat de ceva vreme (ultima oară cred că am băut într-un bar în care se luase curentul). Atmosfera sonoră e creată doar de consumatori, care discută relativ în liniște, nebruiați de boxe care-ți fac urechile să vibreze. E adevărat că, în pauzele de conversație, poți să fii trollat de comentariile difuzate de masa vecină, care sparg rumoarea neinteligibilă a sălii, dar, de la un anumit nivel de consum încolo, cînd te auzi cu greutate și pe tine, chestia asta nu mai constituie o problemă.
Ca idee, preturile mai mici – fiindca pub-ul face parte din lantul Wetherspoon, asa cum s-a mentionat. Fiind un lant (pe englezisme, „chain”) isi permit sau altfel spus pot practica preturi mai scazute decat un „family run pub” (scuze, iarasi engleza) care sunt majoritare (sper ca m-am exprimat corect). In plus, politica Wetherspons este sa pastreze localul asa cum este el, practic fiind aproape dacar nu chiar identic cu o franciza, dar fara sa modifice localul cum fac, de exemplu Pizza Express, Prezzo, KFC sau McDonalds unde toate localurile arata la fel…
In concluzie daca vedeti ca un local face parte din reteaua Wetherspon si doriti sa consumati ceva la preturi mai mici, intrati cu incredere, cel mai probabil este cel mai ieftin din zona.