Băsescu, pana lui Liiceanu

Unuia îi place popa, altul n-o înghite pe preoteasa lui. Gabriel Liiceanu are o certă (și inexplicabilă) slăbiciune față de Traian Băsescu, dar n-are ochi s-o vadă pe Elena Udrea. Fostul discipol al lui Noica vede în Băsescu salvatorul patriei, căruia îi iartă toate păcatele pentru meritele sale de paznic al democrației și de împiedicător al ticăloșirii nației. Cînd Băsescu pleacă de la Cotroceni cu coada între picioare, Gabriel Liiceanu îi scrie un ditiramb, de eseist de curte, care n-are nici o legătură cu apelantul către lichele din 1990. Monarhistul Gabriel Liiceanu a tăcut atunci cînd subiectul elogiilor sale de azi l-a făcut pe Regele Mihai om al rușilor. A tăcut și atunci cînd Traian Băsescu a făcut-o de doi bani pe Monica Macovei, cea care de dragul lui Băsescu a mințit în Parlamentul Europei, spunînd că la referendum s-au furat trei milioane de voturi, și care a spus, prima, la Bruxelles că în România a fost lovitură de stat. În schimb, gînditorul a anunțat că va vota cu Monica Macovei, în primul tur al prezidențialelor, spre deosebire de prietenul său, Andrei Pleșu, care mergea pe mîna lui Iohannis. Dacă ești de partea Monicăi Macovei, care s-a despărțit de Băsescu după multele lui atacuri împotriva ei, unele de-a dreptul jegoase, cum de mai poți fi și alături de Băsescu? Doar pentru că la un moment dat, cînd te-a decorat Băsescu, ai apucat să spui că el e președintele tău, cel care ți-a împlinit așteptările? Care așteptări? Ca Justiția să-și facă treaba numai împotriva unora? Sau ca serviciile secrete să se transforme în preș în fața acestui președinte? Ori ca în partidul pe care l-a condus Băsescu să apară îmbîrligături mafiotice? Cum de își mai poate închipui atunci Gabriel Liiceanu că Băsescu e pana dusă la vale de apele politicii românești care a blocat roțile corupției? O fi poate pana deținutului preventiv Cocoș, ex-soțul Elenei Udrea, preoteasa lui Zeus, sau pana lui Blejnar, cu care Băsescu se conversa telefonic, înainte de a spune că nu-l cunoaște ori, te pomenești, pana penalului Puiu Popoviciu, pe care Băsescu îl apăra ca pe un investitor onest fiindcă Ioana, fiica lui cea mare, se lipise de un apartament al onestului investitor cercetat acum de DNA? Pană să fie, dar pentru toți corupții, nu pe alese, căci, altfel, Apelul către lichele ar trebui să aibă două părți, într-o nouă variantă. Una către lichelele lor și alta către lichelele protejate de regimul Băsescu.