Treizeci de ani după ce s-a dat la fund și și-a schimbat identitatea devenind în ochii lumii un cu totul alt om, fostul agent CIA de pe vremea lui Reagan Dan Chase trăiește, retras în anonimitatea unui orășel din Vermont, viața văduvului care nu mai așteaptă absolut nimic de la ea. Existența sa liniștită de spion în rezervă îi e însă brusc tulburată de un individ cu intenții criminale intrat în casă neinvitat și pedepsit mortal cu reflexele din tinerețe. Reactivat dintr-odată, reîntors în activitate fără să vrea, Dan/John/Peter, sau cum îl mai cheamă prin actele false pregătite din vreme pentru astfel de situații de urgență, se trezește din vînătorul de odată în poziția vînatului, fugărit de actualii colegi din CIA și FBI pentru păcatele unui trecut foarte complicat. Dar, deși agenții tineri îl subestimează, considerîndu-l o pradă ușoară din cauza vîrstei, veteranul de pe frontul secret al războiului din Afganistan (ăla vechi, al rușilor) se descurcă binișor în lupta, inclusiv corp la corp, cu cei care n-au educația sa old-school, abordarea cinică a cowboy–ului care întîi trage și abia apoi întreabă.
The Old Man are ambiții ilogic de mari pentru genul pe care îl reprezintă. E mult prea psihologic pentru un serial a cărui principală premisă este acțiunea – ce face un fost operativ reactivat de nevoie după treizeci de ani. Scenariul se sprijină exagerat pe dialoguri lungi și pline de înțelesuri cu referire la diverse chestii care s-au întîmplat demult, cînd intriga, foarte simplă, poate fi descrisă într-o singură frază (care nu poate fi dezvăluită aici, din motive de spoiler). Fiindcă flashback-urile nu luminează suficient povestea, personajele își explică îndelung motivațiile unul în fața altuia în conversații atît de evidente, încît sînt clar destinate telespectatorului: ca să înțelegi dumneata, domnule privitor, cam cît de adînc e totul, dacă un James Bond pensionar, care, în loc să se plimbe în parc cu nepoții, cum se spune, și să-și vadă de prostată și de rețeta medicamentelor compensate, face pe durul la șaptezeci și ceva de ani. Dar încurcat nu înseamnă neapărat interesant și, chiar dacă personajele au tot felul de incursiuni filozofice, existențiale, iar mișcarea camerei induce ideea de profunzime, dintr-un 007 nu poți scoate un Hamlet.
Extracomplicînd lucrurile fără să obțină prea mult din asta, The Old Man se transformă din serialul incitant și misterios de la început, banalizîndu-se după primele două-trei episoade, fiindcă apelează la aceeași rețetă a filmelor polițiste de duzină în care situațiile sînt rezolvate simplu, nerealist, indiferent cît de dificile s-ar fi dovedit inițial. Și se oprește brusc, așteptînd, parcă, sezonul 2, care ar trebui să explice multele semne de întrebare lăsate în urmă de niște personaje neconvingătoare. În primul rînd, cine e mai exact The Old Man. Candidați ar fi destui: trec atîția bătrîni prin cadru, de parcă s-ar fi filmat într-un azil.
The Old Man, 2022-, acțiune, dramă, thriller recomandat doar fanilor lui Jeff Bridges, creat de Jonathan E. Steinberg și Robert Levine după romanul omonim al lui Thomas Perry, șapte episoade de 47-64 de minute, difuzat de FX, disponibil pe Disney+.
