Ieșit din zodia relevanței politice, Traian Băsescu încă mai are câte un puseu de Președinte și se apucă de se rățoiește la mai marii planetei. Cel mai probabil nici măcar după vreun pahar în plus. Că e bine sau nu, contează mai puțin, omul e măcar distractiv. Aproape distractiv, că nu prea e de râs să-l faci pe Trump „Măcelarul de la Casa Albă”. Și asta chiar dacă are dreptate în mica analiză privind prietenia dintre Trump și Putin ori abandonarea Ucrainei de către americani, care echivalează cu morți și o capitulare în locul unei păci juste, cu garanții de siguranță.
În fapt, toate astea, cu excepția apelativului, au fost deja spuse de o groază de oameni din spațiul public european și chiar american, oameni normali la cap, cărora nu le e frică să spună lucrurilor pe nume și să-l critice deschis pe marele bufon bipolar.
Cel mai nasol din toată treaba asta e că, iată, în timp ce mai toată clasa politică de pe la noi stă într-o liniște vecină cu complicitatea, nu care-cumva să-i strice vreo scamă marelui licurici portocaliu, ba chiar aprobă noua dezordine mondială, punând respectuos bărbia în piept, trebuie să iasă Băsescu de la naftalină și să spună lucrurilor pe nume. E chiar trist, de fapt, să constanți că tocmai el, cândva Petrov în slujba unui stat totalitar, e cel căruia busola geopolitică încă îi arată drumul corect și pericolul pe care Rusia îl reprezintă.
2.889 de vizualizări
