Pe 13 iulie 2017, Guvernul României a aprobat un memorandum prin care se decidea înființarea Centrului Național pentru Informații Financiare. Conform memorandumului, această nouă structură urma să facă parte din Ministerul Finanțelor Publice, structura centrală, unificând toate bazele de date legate de fiscalitate. În acest scop, STS trebuia să ajute la comasarea bazelor de date și a structurilor din MFP și din instituțiile subordonate, astfel încât toate informațiile legate de fiscalitate să fie strânse la un loc, iară să nu mai fie răspândite prin baze de date care nu comunică între ele, aflate la instituții care, de fapt, ar trebui să conlucreze (MFP, ANAF – aparat central și direcții generale regionale, Agenția Națională de Achiziții Publice și Comisia Națională de Prognoză).
Mai mult, conform memorandumului de pe 13 iulie 2017, Centrul Național pentru Informații Financiare trebuia să ia ființă pe 1 septembrie, având drept obiective imediate, pentru 2017-2108: desemnarea și tratarea Sistemului Informatic al MFP ca infrastructură critică de interes național; elaborarea unei Strategii unitare de dezvoltare și menținere în funcțiune a Sistemului Informatic al MFP; stabilirea necesarului de resurse și alocare de fonduri necesare pentru servicii de menținere și pentru înnoirea etapizată a infrastructurii hardware și software a Sistemului Informatic al MFP; angajare de personal de specialitate TIC la nivel central și local; implementarea mai multor proiecte în curs: factura electronică, centralizarea sistemului de administrare a creanțelor bugetare etc.
Ei bine, pe 26 octombrie 2017, adică la o lună și 26 de zile de la data la care CNIF trebuia deja să funcționeze, Guvernul a adoptat o ordonanță prin care reglementează Centrul Național pentru Informații Financiare. E drept, a fost și o perioadă mai încărcată politic, mai cu certuri, mai cu remanieri, mai cu cercetări penale, așa că întârzierea de 56 de zile față de momentul la care CNIF trebuia să fi existat deja și data reglementării sale pare minoră.
În schimb, nu mai este deloc minoră răstălmăcirea scopului inițial al înființării acestui centru. Dacă intenția din memorandum era clară și presupunea scăderea birocrației pentru cetățean, mergând până la “urmărirea cheltuirii fondurilor publice, cu accent pe investiții și asigurări sociale; evaluarea impactului financiar al inițiativelor de modificare legislativă pentru venituri și cheltuieli; gestionarea riscurilor în colectarea veniturilor și în execuția bugetară”, ei bine, ordonanța din 26 octombrie transformă Centrul Național pentru Informații Financiare într-o simplă redută informatică, menită, chipurile, a apăra de atacuri cibernetice bazele de date ala MFP și ale instituțiilor subordonate. Așadar nu mai este vorba despre debirocratizare și transparentizare a informațiiilor fiscale, ci, dimpotrivă, despre o birocratizare și mai mare și despre o închidere în sine a sistemului, în numele apărării de hackeri.
În linii mari, cam asta este ideea guvernelor României despre eliminarea birocrației și unificarea bazelor de date: secretizarea suplimentară a informației publice, cheltuirea de bani suplimentari în scopul retehnologizării și birocratizarea suplimentară. Undeva, cumva, cineva pregătește marfă pentru noile dosare de tipul Microsoft.
1.227 de vizualizări
