Să povestești cu lux de amănunte despre un loc în care n-ai fost, cum am făcut eu săptămâna trecută cu Bruxelles-ul, presupune într-adevăr o mare doză de nesimțire, aici sunt de acord cu Grig Bute (ehe, ce mi-ar fi frecat el ridichea pe chestia asta, dacă n-aveam pile la șefi!); dar nu e și mai jegos să zici c-ai fost acolo unde n-ai fost? Așa, când recunoști cinstit, parcă mai e cum mai e! Cazul meu, bunăoară: n-am ajuns la Bruxelles din pricina porcilor de la compania aeriană, bate-i-ar Dumnezeu să-i bată… iar la Bruges n-am ajuns din același motiv, că-mi gândisem un city break la marea meserie, cu două orașe în loc de unul. Dar, când e să fie cu ghinion…
Pe de altă parte, înțeleg și eu că-s plătit să dau informații utile despre oarece destinații turistice, nu să consum spațiul tipografic plângându-mi de milă. Uite, le dau. Pentru a vă face o idee despre acel Bruxelles neconvențional pe care aș fi vrut să-l văd, intrați pe blog-ul lui Dan Alexe („Cabal in Kabul”) și căutați articolul „Bruxelles-ul nu (mai) există” din 11 ianuarie 2014. Omul știe ce vorbește, că doar acolo stă, și anume în Saint-Josse, în cel mai sărac și ghetoizat cartier. Nu pretind să mă credeți pe mine, care zic din cărți. Dar pe el…?!
Despre Bruges, pe de altă parte, vă pot spune ceva personal, și anume motivul pentru care îl alesesem și-mi rezervasem o noapte de cazare (da, la B&B Het Wit Beertje). Că Belgia colcăie de orașe și orășele, care mai de care mai șod și cu propria rețetă de bere, de nici nu știi ce să-ncerci întâi. Dar Bruges-ul are ceva special. Este un fost hub comercial și industrial, care a murit odată cu Evul Mediu (și cu colmatarea portului) și a renăscut în secolul XX ca oraș turistic. Mai concret, în Bruges s-a inventat turismul internațional, așa cum îl înțelegem azi: în loc să bei la tine-n mahala, te duci în țara vecină și bei acolo până nu mai poți. De ce? Sincer, nu știu de ce. Dar asta s-a întâmplat pe la 1900, când muribundul Bruges a fost invadat de turistul britanic, care ținea într-o mână cărămida de bani și-n cealaltă halba goală: „Umple-mi-o cu bere”, striga el cu toată setea lui, „că te umplu de aur!”. Cârciumarii din Bruges au înțeles ideea, au renovat tot centrul vechi („Oul”), au învățat și-a patra limbă, au plătit bani grei să decolmateze portul și să obțină locarea, în orașul lor, a misteriosului College of Europe, unde nu intri dacă n-ai pile (dar nici dacă ai!). Atât despre Bruges și despre Europa. Bem săptămâna viitoare în Tbilisi, în mahalaua noastră.
32 de vizualizări
