Becali, candidatul brânzurian

Degeaba au bătut palma prin cămaşa de forţă George Becali şi Corneliu Vadim Tudor, căci alianţa lor s-a născut uşor moartă. PRM, cât o fi el de cel mai partid prost din România, nu se compară cu PNG-CD, care este şi mai partid prost. Şi vom explica de ce.

Conform legii, fiecare partid care îşi doreşte să aibă candidaţi în an electoral trebuie să-şi reînregistreze membrii la tribunal până pe 31 decembrie în anul pre-electoral. În cazul de faţă, PNG-CD ar fi trebuit să treacă pe la tribunal cu lista membrilor anul trecut. N-a făcut-o, iar asta îl pune în postura neplăcută de a nu mai putea negocia nimic. Pentru că, pur şi simplu, acest partid nu mai are dreptul de a depune liste de candidaţi nici pentru locale şi nici pentru alegerile generale.

Micul machidon mânuitor de rangă, europarlamentar şi ce s-o mai dori dânsul n-a aflat asta decât după ce „fratele lui mai mare“, Vadim, a trimis o circulară tuturor filialelor PRM. Poartă numărul 16/23.03.2012 şi explică în teritoriu de ce candidaţii PNG-CD nu sunt viabili, legali sau cum vreţi dumneavoastră să le spuneţi. Ca frate mai mare şi mai hârşit într-ale politicii şi ale legilor, Vadim spune ciracilor săi că PNG-CD, practic, nu poate candida pe liste proprii, iar soluţia pe care tribunul o vede este simplă: înscrierea de urgenţă a PNG-CD-iştilor în PRM şi candidatura lor pe listele acestui partid.

Despre candidatura lui Gigi Becali la Primăria Bucureştilor, Vadim nu spune nimic, dar am putea spune noi: conform legii, acesta nu poate candida la Primăria unui oraş dacă nu locuieşte în acel oraş cu cel puţin şase luni înainte de alegeri. Or, Gigi s-a mutat cu acte la Bucureşti abia recent, de două-trei săptămâni, ceea ce-l va face necandidabil pentru localele din iunie.

Cu un partid care nu va pu­tea candida în nume propriu, cu un preşedinte de partid care nu va mai putea candida nici la Primăria comunei Voluntari şi cu o echipă de fotbal care nu se descurcă nici cu desculţii de la Târgu Mureş, Becali rămâne un mare papagal, a cărui singură plăcere este să înjure jurnalişti. Dar despre asta, altă dată.