Săptămâna trecută am participat la o dezbatere, la Centrul Ceh, despre politică și Dumnezeu. Printre cei care au vorbit, Gabriel Liiceanu, Remus Cernea și teologul Radu Preda. Nefiresc, discuția s-a purtat mai mult asupra pertinenței credinței: e bine să crezi, valorile creștinismului sunt benigne și în societățile laice – mai exact, să zicem, invitații au tot dat din vorbe pe lângă o variantă foarte diluată de pariu pascalian extrapolat la nivelul întregii societăți. Un amestec de valori, apostolul Pavel, credință, istorie și mântuire. Să zicem că, din ce au vorbit cei trei, ai fi scos ceva pentru un referat de anul întâi la Teologie. Dar nu garantez că luai cinciul cu el.
Aproape că auzeai reînviat argumentul stupid al acoperiților din legea Big Brother: dacă nu aveți nimic de ascuns față de Dumnezeu, de ce să nu se construiască ditamai catedrala?
Uimitoare atitudinea pasiv-agresivă a teologului Radu Preda, care considera o vulgaritate de discurs tema “spitale, nu catedrale”, colaborarea prelaților cu fosta Securitate ori apatia cu care BOR tratează subiectele zilei și scandalurile în care sunt implicați preoții. Amestecul preoților în campaniile electorale?… Mmm, nu, nu e un subiect. Cumva, tot ce ține de Biserică se decide într-o zonă “atât de” transcendentă, iar orice amestec cu chestiuni sociale sau scandaluri lumești se naște dintr-un handicap spiritual de-a înțelege misiunea BOR.
Cumva, profitând de un cec în alb dat de Dumnezeu Bisericii, preoții nu trebuie să răspundă nici unei acuzații. Fie că e vorba de averi nejustificate, fie că e vorba de scutiri de taxe, fie că e vorba de colaborări cu Serviciile, orice ar fi, din punctul de vedere al BOR nu despre asta ar trebui să se vorbească. Și chiar dacă ar fi adevărate, ele nu reprezintă decât un accident raportat la esența credinței și la misiunea Bisercii. “Spitale, nu catedrale” provoacă dezgustul teologului Radu Preda. Ar trebui să nu ne uităm la Mercedes-ul mitropolitului Ardealului, Laurențiu Streza, el e neesențial, esențiale sunt valorile creștinismului, chiar dacă printre acele valori nu se regăsesc scaunele de piele încălzite, oglinzile reglabile și motorizarea sport.
Cum să nu întrebi de ce naiba unul ca Streza ajunge mitropolit? Cum să nu întrebi ce poziție are BOR când mitropolitul Streza, cu un infantilism înduioșător, îl blestemă pe jurnalistul care a dat pozele cu Streza urcând în E-Classe, aruncându-l pe Dumnezeu la înaintare: “Să-i de Dumnezeu…”?
Credinta ar trebui sā fie o chestie personalā, nu socialā.
Buna ziua Domnule Radu Mihai,
Ca să rezum o buna parte din atitudinile multor concetateni – sa le zicem gnostici, intre care cu onoare sper să ma regasesc si eu – față de Biserica Ortodoxa Romana si slujitorii ei, voi spune asa:
”nu mă duc la biserică să mă umplu de draci”
Si ca atare, nu ma duc la biserica, nu ma intereseaza să practic, nu sunt atrasa să practic cultul ortodox, sau un alt cult. Asta, fara sa fiu ateu, sunt cum am zis, un gnostic.
Din pacate, cad prada bisericii – BOR si modului ei de gandire medieval, cei foarte tineri, fară un sistem de gandire incă cristalizat, precum si cei care, fara a-i jigni, nu pot iesi din sistemul coercitiv si fundamentalist, propriu dogmei ortodoxe.
Acum, ca o parere personală, dar in baza unei analize complexe, s-ar parea ca sunt mari asemanari intre dogma ortodoxă si fundamentalismul jihadist: poti ”ucide” oameni si cu o vorbă rău intentionată sau plasată, nu numai cu cutitul, prin decapitatre.
cu stimă, Anca