O familie-model, terorizată și ucisă în chinuri, în propria lor casă, de un criminal sinistru care i-a gătit organele tatălui pe muzică de Mozart și le-a băgat forțat în gură mamei și copiilor legați cu sîrmă ghimpată de scaune. Trei indivizi tăiați în două, goliți de sînge și crucificați grotesc pe peretele încăperii în care se drogau. O Cină cea de Taină macabră, servită la biserică, de cadavrele unor homeleși fixați la masă pe poziții, ca la insectar. Ororile astea se întîmplă în prezentul unui orășel american și nimeni n-a auzit sau văzut nimic pînă să fie descoperite.
Lois, detectiva responsabilă cu dezlegarea misterului, are probleme la serviciu și o viață personală în ruină (soțul adulterin, în comă, pe aparate, la spital; fiica bulimică, fără job, lipită de canapea, cu ochii în televizor), deci, în consecință, pentru ea, sticla de vodcă e răspuns și soluție, panaceu și inspirație în căutarea monstrului care comite crime aparent ritualic sataniste. Cum, în acest caz, misticul bate logica polițienească, Lois își găsește, pe post de consultant religios și confidentă secretă, o parteneră neobișnuită: o măicuță tînără, jurnalistă de scandal moralizator la un săptămînal de propagandă catolică. Controlată îndeaproape de șeful ei, Fratele Charlie, un preot sexy și pervers care și-a dat singur canon de penitență și autoflagelare, Sora Megan nu se sfiește să folosească cuvinte inferioare, dar are flerul necesar investigației. După simbolistica mesajelor transmise de poziția victimelor, crimele puse în scenă cu atîta grijă la detaliu sînt opera unui psihopat religios care recreează diorame cu pedepse divine din Scriptură și semnează Grotesquerie.
Inițial, Grotesquerie pare un psiho-horror cu un criminal în serie care sancționează fatal păcatele capitale prin parabole biblice ca în Se7en. Identitatea criminalului este clară din start, motivația urmează să fie aflată pe parcurs. Numai că, brusc, prin episodul 7, totul se schimbă și te trezești privind două seriale într-unul singur cu aceleași personaje, dar în alte roluri. De aici încolo nu mai știi ce e. Delir în comă? Paranoia? Halucinații? Fabulațiile unei minți deranjate? Orice-ar fi, conceptul bizar, împrăștiat în direcții diferite (aluzii moralizatoare la starea societății actuale, predici antialcoolism și antiadulter, slujbă de exorcizare a diavolului din noi), produce o șaradă psihologică încurcată irațional, lipsită de coeziunea necesară, cu o intrigă insuficient dezvoltată, diluată de insistența pe viața personală a detectivei refugiate în alcool, și multe momente de umplutură, irelevante pentru atmosferă, un fel de „Hai să vedem ce-i real și ce nu, din perspectiva unui alcoolic“.
Grotesquerie promite mult și livrează foarte puțin. Aștepți ca din moment în moment să apară un Hannibal Lecter și primești Omul Invizibil.
Grotesquerie, 2024-, melodramă psihologică cu elemente pseudo-horror, pentru un Halloween pe vechi, creat de Ryan Murphy, Jon Robin Baitz și Joe Baken, zece episoade de 30-57 de minute, difuzat de FX, disponibil pe Disney+.
„Fabulațiile unei minți deranjate? ”
Ne pasa doar de cei care consuma astfel de productii, slabi de…. inger si care pot fi manipulati prin subconstient .Ei traiesc printre noi.
Pare horor da-i o perdea de fum care ascunde derularea relatiei Lolei cu ,,măicuța tînără”. Ajunge ca relatia sa devina un ,,parteneriat”? (in sens lgbtq-ist, se intelege) Curiosii ,,genului” asteapta deja sezonul 2. Bizar e ca vazand la inceput poza pe care ati expus-o am crezut ca-i despre pandemie subiectul, negandindu-ma nici o secunda la criminalitate horror, parteneriate. Astfel, am descoperit cum evenimentele din anii 2020 – 2021 si-au atins scopul, mi-am spus.