Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Black Mirror ne-a lăsat să scăpăm cu un avertisment

Zoom Black Mirror ne-a lăsat să scăpăm cu un avertisment

Primul episod din Black Mirror trebuia difuzat acum vreo zece mii de ani, într-o comunitate primitivă de vânători și culegători. Era despre cum semințele alea de cereale pe care unii le pun în pământ vor transforma complet societatea, doar că în rău. În loc să producă o abudență de alimente pentru toată lumea, vor avea urmări neașteptate, la care nimeni nu s-a gândit: inegalitate economică, stratificare socială și apariția unei clase privilegiate de lideri militari care-o să-i asuprească pe ceilalți membri ai societății.

Odată cu apariția agriculturii, viața omului devine brusc mai proastă: muncește mai mult, trăiește mai puțin, mănâncă mai prost, își pierde libertatea și se trezește prins într-o rețea de relații sociale mai puțin democratică decât vechea ceată de vânători și culegători. Și totuși, nimic nu le mai poate reda oamenilor condiția anterioară. E o forță impersonală, dincolo de voința individuală, care duce lucrurile înainte. Odată ce-ai inventat o chestie, nu mai poți s-o dezinventezi.

De la apariția agriculturii și până acum, se puteau face mii de sezoane din Black Mirror. Poate și un prequel despre foc, care, deși încălzește mâncarea și ține de cald, poate să-ți ardă coliba sau chiar pe tine.

Un alt episod ar fi fost despre Set, un scrib dintr-un Egipt antic al viitorului apropiat în care a prins nebunia asta cu scrisul. Tot mai mulți oameni scriu chestii cu hieroglife pe bucăți de pergament, pe urmă se uită la ce-au scris și în felul ăsta nu mai trebuie să țină minte tot felul de nimicuri.

Doar că scrisul are efecte neașteptate. Din cauză că nu-și mai exersează memoria, Set începe să uite tot mai des. Ajunge în punctul în care trebuie să-și noteze mereu chestii pe un pergament, cu care umblă în permanență la el. Cu timpul, pergamentul devine două pergamente, pe urmă trei și tot așa. În doar câțiva ani, ajunge să împingă pe străzile din Luxor un căruț plin cu piei de vițel pe care-s trecute milioane de hieroglife.

Ar fi ușoară viața lui Set dacă ar avea pe cap numai căruțul cu pergamente, doar că în Luxor se circulă greu, pentru că-s o grămadă de alți scribi uituci care umblă cu pergamentele după ei. E imposibil să găsești un loc de parcare pentru căruț la mai puțin de 500 de metri de orice piramidă. Mai sunt, apoi, ambuteiajele: nervi, înjurături, claxoane.

Pentru că avea de rezolvat ceva urgent, Set lasă într-o zi căruțul cu pergamente pe avarii și când se întoarce, nu-l mai găsește. E momentul în care-și dă seama că nu mai ține minte nimic despre el și că acum, fără pergamente, nu mai știe nici cum îl cheamă. La sfârșitul episodului, Set e sclav undeva în Mesopotamia, acolo unde, vag nostalgic după locurile unde s-a născut, își atinge instinctiv piramida nazală fără să înțeleagă de ce.

Mai toate episoadele din Black Mirror iau forma unor avertismente. Mesajul e ceva de genul: Aici poate să ne ducă avansaul tehnologic dacă nu suntem atenți. Pare mereu că suntem la doar o invenție distanță de coșmar. Ceea ce e ciudat, pentru că poți să construiești scenarii distopice cu tehnologia pe care o avem deja.

La început, Charlie Brooker, creatorul serialului, părea să înțeleagă asta. Câteva episoade din primele două sezoane ar putea fi la fel de bine să fie plasate în zilele noastre. Nu vreun gadget complet nou e centrul de interes acolo, ci felul în care interacționăm cu tehnologia de azi. Distopiile din acele episoade nu se bazau pe o invenție nouă, ci pe o negociere politică a resurselor tehnice de care dispunem deja. Cumva, dacă serialul vrea să aibă o valoare de avertisment, în zona asta ar trebui să pună problema. Altfel, rămâne entertainment pur, ca-n ultimul sezon, unde e plin de conștiințe simulate digital și de aparate care-ți citesc memoria și o proiectează pe un mic monitor ca și cum ai fi înregistrat cu iPhone-ul.

E o deosebire importantă între două tipuri de distopii. Pe de o parte, sunt cele care pun accentul pe tehnologii de care (aproape) dispui deja. Pedalezi la o bicicletă staționară ca să câștigi merite și să-ți cumperi cu ele ce vrei. Fiecare individ primește un rating în funcție de interacțiunile lui cu ceilalți.

Pe de altă parte, avem distopiile în care o tehnologie complet nouă transformă societatea în feluri neașteptate. În primul caz, avertismentul e unul politic și accentul cade pe felul cum ar trebui să negociem drepturile. În al doilea, cineva parcă spune ”mai bine nu”. Tonul capătă nuanțe de tehnofobie și senzația generală e că oricum n-avem nici o șansă. Câinii robotici din episodul Metalhead (Sezonul 4, episodul 4) par proiectați special pentru a distruge omenirea în cadrul unui show de televiziune ostil progresului tehnologic. Inventatorii din acel univers nici măcar nu s-au gândit să nu facă niște mașinării invincibile în fața speciei umane.

E o chestie esențială despre distopii pe care Black Mirror nu o surprinde suficient de bine. Distopiile, societățile de coșmar în care oamenii ajung să trăiască, sunt mereu creații ale politicului, nu ale tehnologiei.

Recent, China a anunțat că vrea să implementeze un sistem centralizat de rating-uri, care înregistrează printr-un scor reputația fiecărui cetățean. Programul e foarte asemănător cu subiectul episidului Nosedive (Sezonu 3, episodul 1), ceea ce i-a făcut pe mulți să remarce că, iată, lumea se transformă într-o distopie chiar sub ochii noștri. Ca și cum China nu era o societate distopică și înainte să apară un sistem național de reputații, care, oricum, ar fi una dintre cele mai mici abuzuri ale regimului de la Beijing.

2 comentarii

  1. #1

    Perfect spus! In ceea ce priveste publicul tinta, diferenta intre Channel 4 si Netflix e mare.

  2. #2

    Cred ca “Philip K. Dick’s Electric Dreams”‘s “Kill All Others” a preluat stafeta…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • Dacă…

    17 iulie 2018

    Dacă în locul mahmurilor șefi de stat care pritocesc soarta lumii s-ar fi întîlnit la Helsinki căpitanii echipelor de fotbal ce-au pompat bucurie, vreme de trei săptămîni, pe străzile globului […]

  • Pușcăria ca poliție politică

    17 iulie 2018

    Un document scos de Băsescu din vechea lui arhivă neagră arată felul în care inculpaților li se anulează șansa unui proces corect. Asta se face “în conformitate cu dispozițiile articolului […]

  • Nea Delirache

    17 iulie 2018

    Au dat-o jos pe Kövesi, pedestrimea pesedistă voia să plece la casele ei, când s-a auzit Liviu Dragnea: Nuuu, mai stați, lupta abia acum începe! Mai repede depistezi așchii de […]

  • Cum a reușit Klaus Iohannis să despartă calul de porumbel

    10 iulie 2018

    După ce s-a jucat o lună de zile de-a Petrarca, domnul Iohannis a scos-o pe Laura din cărți, spulberînd mitul iubirii eterne. Nu i-a fost foarte greu pentru că acolo […]

  • 11 ani cu revocare

    10 iulie 2018

    “…indiferent cît de atacați am fost, indiferent cît de umiliți am fost în fața societății, în fața familiilor noastre, tîrîți în noroi, fără posibilitatea de a ne apăra…”, zice Kövesi […]