Chuck Palahniuk îşi face admiratorii să leşine de frică în timp ce le citeşte din opera lui. Are pînă acum la activ 73 de victime, cu o povestire. Ar fi putut obţine aceleaşi efecte şi cu Pygmy*, dacă nu-şi trata cu umor scenele tari, cum ar fi un scurt asasinat în masă.
Pygmy, sau agentul 67, e un adolescent pirpiriu care povesteşte cum a fost trimis în America să lichideze capitalismul la el acasă. Pe faţă, el şi tovarăşii lui de aceeaşi vîrstă au venit într-un orăşel în State să se bucure de cultura americană. Toţi sînt geniali, dar par nişte cretini silitori, fiindcă în ţara lor au învăţat o engleză de lumea a patra, în timp ce erau antrenaţi şi îndoctrinaţi să devină maşini perfecte de ucis exploatatori bogaţi. Agentul 67 ştie pe de rost tabelul lui Mendeleev şi nenumărate citate din clasicii totalitarismului, Marx, Lenin, Hitler, Stalin, Mao şi Idi Amin. Stăpîneşte nenumărate tehnici de a ucide fulgerător. Sexul lui e o armă tot timpul gata de atac, după metoda Huţa-huţa. Iar marea lui problemă e să nu se dea de gol violînd sau omorînd prea devreme inamicul capitalist. În timp ce pune la cale complotul distrugător, Pygmy îl sodomizează rapid pe un adolescent care l-a ameninţat cu bătaia. În urma acestui tratament, adolescentul se îndrăgosteşte iremediabil de el. Cum agentul îl refuză, îndrăgostitul îşi manifestă disperarea împuşcîndu-i la nimereală pe tinerii participanţi la un party. Deşi, personal, n-are nimic împotriva lui, Pygmy îi rupe gîtul, ca să nu-i strice planurile exterminatoare. Chestiile astea, povestite de altul, ar părea o colecţie deocheată de oribilităţi. În engleza „agentului cu numărul 67“ sînt de un teribil umor negru, cu care Palahniuk dă şi în stînga şi în dreapta, în această ciocnire secretă a civilizaţiilor.
