BOR mașina care-a găurit democrația

Minunata noastră Biserică Ortodoxă Română n-a reușit până acum să prindă prezentul din urmă și, probabil, nici n-o va face prea curând. Ideea de stat laic rămâne un deziderat, o limită spre care privim din depărtare, cu jind, cât timp cei mai mulți dintre bărboșii poleiți în aur nu vor înțelege că rolul lor în societate nu e acela de sforari ai statului și combinatori de voturi.
N-am nimic cu credința ori credincioșii, pe care chiar îi invidiez, pe undeva, pentru capacitatea lor de a transforma în simțire ceea ce, pentru mine, nu e nimic mai mult decât un mare prieten imaginar, asupra căruia aruncăm toată incapacitatea noastră de a înțelege lumea și universul.
Detest cu patimă, însă, întreaga impostură din jurul religiei.
Aceeași impostură care macină statul român, din Educație și până în Administrație, e prezentă și-n Biserică. Și, implicit, impostura e prezentă și la pretins-credincioșii care orăcăie în numele Domnului, fără să fi priceput vreodată ceva din morala creștină. Despre papagalii politici, pentru care religia e un fel de uniformă de defilat printre votanți, nici nu mai zic.
Situația de astăzi, haosul în care ne prinde finalul de 2024, șubrezirea democrației, și așa una firavă, dar cât de cât funcțională, se datorează în bună parte Bisericii Ortodoxe Române.
Ideea că BOR e o structură fără probleme de funcționare, că totul e în ordine în casa Domnului, e cel mult o glumă, sau poate wishfull thinking.
BOR, ca întreg statul român, e o chestie disfuncțională, cu tabere și găști, cu cercuri de influențe și interese care se joacă în permanență. Însă, disfuncțională și coruptă cum era, mereu cu mâna întinsă la banul public, BOR n-a fost niciodată atât de agresivă și direct implicată în jocul politic, așa cum s-a întâmplat acum, când dilimanii la costum și bombardierii erau cât pe ce să răstoarne direcția europeană și democratică a țării.
Nicicând lideri ai diferitelor facțiuni din BOR n-au fost atât de pe față, atât de radicalizați și implicați în susținerea unui politician, cum s-a întâmplat cu guru Georgescu. Extremistul de la Tomis, Teodosie, l-a numit pe analfabetul istoric drept „om al lui Dumnezeu”, făcându-i campanie pe față. Irineu, de la Alba, i-a organizat lui guru Georgescu întâlniri și lansări de carte pe la Mănăstirea de la Oașa. Nu întâmplător, în ambele zone, piticul mesianic a luat niște scoruri uluitoare. Și astfel de cazuri mai sunt cu grămada, în care popi mai mari sau mici au defilat în haina naționalist-extremistă, propovăduind gloatei despre mesianicul Georgescu.
Or, în astă situație există doar două variante. Prima în care Daniel a știut și aprobat, caz în care-i complice și e game over, și o a doua în care a știut dar n-a putut face nimic. Că, să nu fi știut, nu-i cu putință. Iar dacă a știut și n-a putut face nimic, atunci iată că mi-am găsit și eu dorința pentru 2025: Daniel, grow a pair! Haide, pe bune, grow a pair și fă ceva! Fă curățenie la tine în ogradă, dă un semn întregii societăți, întregii lumi politice de la noi că, iată, se poate! Haide, moșule, fă un conclav, un congres bisericesc, o ce vrei tu, la care să-i aduni pe toți popii și să declarați, în mod clar și răspicat:

1. Biserica nu face politică! Orice popă prins că face politică zboară.

2. Biserica nu se implică în alegeri. Orice popă prins că o face, zboară.

3. Credincioșii n-ar trebui să aplece urechea la niciun popă care face politică, că ăla-i omul dracului!

Iar toate astea trei, sau mai mult – că s-a înțeles ideea, să fie tipărite, cu litere mari, și bătute în cuie în ușa fiecărei biserici din țara asta. Iar unde se găsește vreun popă care nu se conformează și nu pune asta în ușă, zboară.
Uite, asta aș vrea eu pentru 2025. Că, uneori, îmi place să visez. Și ce vis poate fi mai frumos decât ăla în care statul român intră în reformă și Biserica e prima care dă exemplu tuturor?
Ar fi, cu adevărat, o minune de la Dumnezeu….