Pe Franzelarilor numărul 2, nea Chiriţă a vîndut apartamente în bloc şi la 500.000 de euro. S-a îmbogăţit. A vrut mai mult. Pe locul garajelor şi a ghenei promise şi-a ridicat o cocină. În cocină, fără lumină, trăieşte fratele lui Ştefan, ieri marinar, azi gazdă de curve.
Blig! Bling! face soneria.
Domnu’ Chiriţă?
Da. Poftiţi!
Dinăuntru sare bărbat în chiloţi.
Casa?
E pe terenul meu. Cu acte la Primărie.
E pe terenul lor. I-aţi furat.
De ce-ai venit?
E casă de femei uşoare?
Sînt şi femei grele? Nu, dom’le.
E bordel aici?
Aici vin şi prieteni. Ei nu fac în casă? Î? Î? Că ce, că sînt un beţiv nenorocit şi n-am pulă? Am. Vrei s-o vezi? Hai încoace!
Intru.
Vin fetele la mine, dom’le. Se pişă, se cacă, se fac frumoase. Dar nu e bordel aici.
Le luaţi bani?
Nu, dom’le, sînt amărîte. Mai fut şi io, asta da. Nişte borfaşe, nişte amărîte. Nişte drogate.
Sînteţi peştele lor?
Nu, dom’le. Peştele le jupoaie, le aşază pe teren, le ia bani, ele se bat între ele şi vin la mine. Sînt tatăl lor. Vin la mine. Au voie. Le ajut. Sînt bandite. Şi pe mine mă fură.
De ce le băgaţi în casă?
Nu sînt om? Dacă fetiţa vrea… Toate femeile sînt curve, astea-s nişte amărîte. Asta-i o tîmpenie. Sînt case de oameni mari care fac droguri, alea, alea, ce, n-am loc? Cum adică? Îmi place viaţa. Le spun probleme de care habar n-au, de societate. Care trebuiesc rezolvate de stat. Le cunosc viaţa.
Nu vă sperie tîrfele?
Nu. Am fost aventuros. Ce să-mi facă? Sînt trăit în lumea filmelor tale, bă. Sînt trăit. Trebuie luate măsuri, cine să le ia? Trebuie arestate javrele. Nu femeile astea. E fiinţă, e om, e femeie, e de compătimit, nu e bună şi pentru mine?
Puneţi saltele pe jos şi ele vin cu bărbaţi şi dă-i şi dă-i!
Unele cîştigă la şase-şapte milioane pe noapte şi a doua zi vin să-mi ceară ţigări. Nu ţin banu’. Au viaţă de proaste. Au amanţi vrăjeală.
Nu le iubiţi?
Una, două, amante. Mă feresc. Am experienţă, nu mă vrăjesc cu ele.
Grasa cum e?
O ştii, văd. E Mihaela profesoara.
De ce o face?
Nici ea nu ştie. Stă cu chirie. A rămas borţoasă. Asta-i viaţă nomadă. Asta e casa mea, problemă?
Sînteţi focar de infecţie?
Eu? Ăsta-i Bucureştiul. Reclamagiii stau închişi. Nu, nu mă feresc. La mine e curat pentru fete.
Le spuneţi că aveţi glonţ în cap de la Revoluţie.
Nooo, am băgat un focos în sobă de la Mărăşeşti, locul de naştere, şi mi-a explodat. Da, sînt revoluţionar progresist.
Le spuneţi că aţi fost marinar cu Băsescu.
E mare şi tare. Băiat deştept. Uite, ăştia sînt împotriva lor.
Aţi fost cu Băsescu?
Am fost amestecat. Şi dragaje, acolo e marinărie.
De ce vă e frică?
De Dumnezeu.
Există?
Da. Ştiu spiritul, l-am văzut, cu asta, ştiu. Am fost „lucrat“. Am fost chinuit, dus. Ştiu, există. Da. Ştiu. Şi am un mesaj pentru cine mă reclamă: să-şi vadă de treburile lor, că ei nu ştiu nici de unde le vin banii. Eu sînt anticomunist. Urăsc.
Poliţistul de circă a venit pînă-n colţ la Franzelari. A văzut şi a zis: „M-a trimis şefu’. Nu-i zona mea, mă jur“. Şi a dat colţu’.
De exceptie
of of of … nea fane tot nea fane…