Bucureștiul are o minunăție de stadion, început de Videanu și terminat de Oprescu. Și care a costat de două ori mai mult decât ar fi trebuit inițial să coste. Și care este prost făcut, astfel încât gazonul trebuie schimbat cel puțin o dată pe an, chiar dacă nu se joacă prea mult pe el. Stadion care nu poate găzdui alte competiții sportive cu excepția meciurilor de fotbal sau, eventual, de rugby, pentru că n-a fost gândit decât pentru fotbal. În anii care au trecut de la inaugurare, stadionul a consumat bani, pentru că, iarăși, n-a fost gândit în așa fel încât să nu producă pierderi. Practic, deși credincioșii cultului fotbal nu sunt deloc puțini, Arena Națională se dovedește a fi o investiție mai proastă chiar decât Catedrala Mântuirii Neamului.
Dar nu-i nimic, Primăria Bucureștiului insistă să bage bani în complexul “Lia Manoliu”, încercând să pară preocupată de starea de sănătate a bucureștenilor, pe care-i vrea sportivi profesioniști. Așa se face că, din banii contribuabililor, va fi construită în același complex o “Academie de tenis”.
E chiar o idee bună, veți spune. Tenisul e un sport cu din ce în ce mai mulți admiratori, mai ales de când a început Simona Halep să câștige turnee și a ajuns numărul 4 mondial. Numai că tenisul este un sport scump, pe care cele șase terenuri din proiectul Primăriei nu-l vor face mai accesibil. Academii de tenis, de asemeni, mai sunt în București, iar numărul lor mare nu i-a făcut mai fericiți pe părinții care-și ipotechează casele în speranța că zecile de mii de euro investite în pregătirea copiilor lor vor produce însutit peste ani.
Așa că încă o “academie” de tenis, cu șase terenuri și tribune în care încap doar 1.300 de spectatori, nu reprezintă decât o nouă cheltuială făcută pentru că banii plătiți de bucureșteni nu merită o soartă mai bună în ochii celor de la Primărie. Căci ce înseamnă, oare, un mizilic de 5.620.000 de lei? Nici măcar nu e cine știe ce tun, chiar dacă 1.524.000 de lei din suma totală sunt prevăzuți pentru “obținerea și amenajarea terenului” și pentru “asigurarea utilităților”. De parcă terenul ar trebui cumpărat, iar utilitățile n-ar fi trase în tot complexul. Dar, cum spuneam, nu contează, când la mijloc este un scop nobil: acela de a oferi copiilor din București posibilitatea de a plăti până la 200 de lei pentru o oră de tenis cu un antrenor privat. Un teren de golf ar mai trebui să facă Primăria, dacă tot e interesată de sporturi din astea populare și foarte accesibile.
