Toader Paleologu, acest monarhist la curtea lui Traian Băsescu, cînd îi dă cîte o limbă apăsat celui pe care-l considera, într-o vreme, o pleaşcă pentru PDL, cînd îi întoarce strategic spatele. Dar nu foarte tare, ca nu cumva să-l supere pe cel pe care tot el l-a comparat cu Napoleon. Accesele de curaj ale lui Paleologu împotriva mitocăniilor prezidenţiale şi a lingăilor de partid sînt urmate, invariabil, de plecăciuni umile în care-şi declară loialitatea eternă faţă de PDL şi de Băsescu.
Cînd PDL-ul n-a vrut să-l invite pe Regele Mihai să vorbească în Parlament, Toader Paleologu a categorisit acest refuz drept o ghiolbănie fesenistă. Fostul ministru al Culturii care a spus, ţintit, că respectul faţă de monarhie e o chestiune de igienă şi-apoi s-a întrebat şi mai ţintit: „Vrem să fim nişte împuţiţi?“ a picat în genunchi de admiraţie după ce a ascultat discursul lui Traian Băsescu. A zis „Magistral!“ şi n-a mai avut cuvinte. Cu cîteva zile înainte, Paleologu catalogase „anumite“ reacţii ale Puterii la protestele din stradă ca fiind „tîmpite“ şi „deplasate“, apoi s-a pitit după fotoliul lui Băsescu. Cu trecerile astea lamentabile de la curaj la spăşenie slugoasă, monarhistul Paleologu pare să-şi fi ales rolul de bufon prezidenţial care după ce zice cîte una băşicată, face o tumbă în faţa şefului, să-l îmbuneze.
